Clonati-l pe Pavel! E singura sansa ca peste douazeci de ani sa revenim in elita mondiala a tenisului.

Salvarea de acum din barajul de la Osaka e doar inca un recurs cistigat in extremis de Andrei Pavel. Sfirsitul nu mai poate fi insa aminat prea mult! Cneazul s-a mai sculat o data din morti si a mentinut Romania in elita unui sport si a unei competitii, Cupa Davis, substantial mai importanta decit e perceputa la noi. Nu, nu vorbim aici despre mass-media, ci ne referim doar la atitudinea federalilor. Tiriac si Nastase nu-si platesc datoria fata de tenis. Ceea ce ar fi putut fi un model de organizare, pentru ca unul are banii, iar celalalt, o carisma unica pastrata inca la nivel mondial, nu exista de fapt. Sint convins ca prezenta lui Ilie la Osaka ar fi taiat mult din apetitul spre hotie al arbitrilor de tusa japonezi. Dar presedintele FRT nu mai are obiceiul sa participe la meciurile din deplasare. Capitanii nostri nejucatori Marcu si Segarceanu au competenta unor rude de provincie numite ad-hoc arendasi pe mosia boierului. Se uita doar unul la altul neputinciosi si, din cind in cind, mai mingiie coapsele fragile ale lui Hanescu. Nu pun presiune niciodata pe hotia clasica a arbitrilor de tusa din tarile-gazda, nu schimba strategia gresita atunci cind e cazul. Maximumul competentei lor este sa-l convinga pe Pavel, in ultimul timp, ca nu mai e in stare sa duca fizic si meciul de dublu. Nici un sprijin tactic substantial, nici o straduinta pentru injghebarea unui cuplu stabil in perechea Mergea/Tecau, care ar putea fi o solutie pe termen lung. Haradau s-a laudat public cu efortul de a cumpara bilete la business class pentru odihnirea articulatiilor lui Hanescu pentru zborul panoceanic, dar prin tirg se zvoneste ca mai scump ar fi fost efortul de a-l convinge pe francezul Monfils sa faca figuratie in semifinala turneului ATP de saptamina trecuta. Punctele obtinute astfel de Victor fiind menite sa-l treaca in viitor de calvarul tururilor calificante, unde a ajuns din cauza indelungatei intreruperi. Hanescu, in schimb, a oferit o infringere si o victorie - decisiva e adevarat! -, dar din nou cu emotia abandonului din cauza precaritatii starii fizice. Obisnuit cu turnee challenger si de mica anvergura in care joaca de regula pe zgura maximum trei seturi, suprafata ultrarapida de la Osaka a fost criminala pentru articulatiile uriasului blind. Urmeaza tragerea la sorti de la Londra si frica federalilor ca nu cumva in februarie sa jucam acasa. Nu de alta, dar nu prea mai avem pe unde.