Odiseea centralelor nucleare americane A fost consilier tehnic pentru firme prestigioase din industria americana de energie nucleara, este considerat de multi ca fiind un "guru" al studiilor despre rezistenta materialelor si s-a intors in Ro
Odiseea centralelor nucleare americane A fost consilier tehnic pentru firme prestigioase din industria americana de energie nucleara, este considerat de multi ca fiind un "guru" al studiilor despre rezistenta materialelor si s-a intors in Romania pentru a-si publica cercetarile de-o viata. Domnule profesor, sunteti faimos pentru inventarea unui nou domeniu de studiu in ceea ce priveste rezistenta materialelor, sclerometria... Asta este unul din domenii. Eu zic ca partea mea cea mai valida de contributie este in anelasticitatea materialelor. In viata structurilor ingineresti, se aplica uneori o analiza a tensiunilor. Or, exista conditii cand, datorita formei si din cauza unor discontinuitati structurale, apar varfurile de tensiune. Aceste varfuri de tensiune au fost discutate pana acum din perspectiva teoriei liniare elastice, elasticitatea liniara, ceea ce se preda peste tot. Eu am incercat, din 1958 incoace, de la primul meu articol in acest domeniu, sa definesc acest lucru ca fiind "anelasticitate". Deci, ce facem cu aceste varfuri de tensiune care sunt superficiale si locale. Eu daca vin si spun ca structura mea nu mai rezista, podul meu, de exemplu, trebuie sa-l arunc la fier vechi...? Si atunci concret, ce se poate face? Ce am propus eu a fost acceptat in operabilitatea, servisabilitatea, dupa radacina englezeasca a termenului, a centralelor nucleare, de Comitetul National pentru Centrale Nucleare din Statele Unite. Cum propun eu sa se rezolve? Si in prezent am adunat materiale multe pentru o lucrare in curs de aparitie pe aceasta tema. Spre deosebire de analiza initiala linear-elastica, eu am sustinut introduceÂrea unei analize bi-parametrice, pornind de la doua lucruri: starea de tensiune si deformare. Ceea ce ma deranjeaza pe mine ca inginer este ca in zona respectiva sa am deformatii plastice prea mari. Ganditi-va la un pod. Daca deformarea plastica este prea mare, inseamna ca acel pod nu mai poate lucra ca lumea. Dar atata vreme cat superficial materialul reuseste sa inghita aceasta deformare, atunci este in ordine. Si am fixat si criterii de admitere a deformarii, de 2% pana la 5%. Lucrarea este in curs de publicare, am tinut sa fie publicata in Romania, va spun foarte sincer. S-a scris despre dumneavoastra ca NASA ar fi preluat o parte din descoperirile dumneavoastra si le-ar folosi in proiectele sale... Nu, eu nu am lucrat cu NASA. Sa va spun insa povestea cu NASA. E o anecdota, insa e istorie adevarata. Cand eram inca in tara, fiind cotat ca priceput in domeniul avariilor, eram chemat sa verific avariile si sa dau si solutii. Si printre altele am avut sarcina sa veghez la siguranta trenului personal al lui Ceausescu. Si expertii lui au venit cu o afirmatie care este tehnic stupida. Au spus ca vor sa aiba o structura care nu are nici o sansa sa se rupa. Or, asta e imposibil tehnic. Orice se distruge. Exista un nebun care pune o bomba... ce pot sa fac? Si ce ati facut? Si in aceasta situatie am fost chemat la Comitetul Central si am mers la fabrica de vagoane de la Arad, pentru ca Ceausescu sa aiba un tren care sa nu aiba risc de rupere. Dupa multe discutii ce am spus eu...? Le-am spus ca eu le fac un tren care sa aiba nivelul de siguranta ca la NASA. Si, ca sa fac asa ceva, le-am spus sa-mi trimiÂta normele NASA. Eu stiam ca exista, dar nu le aveam. Si ce credeti? Intr-o saptamana le-am avut pe masa. Cum au reusit, cum n-au reusit, eu le-am avut. Le-am si spus celor de la CIA, in SUA, care m-au intrebat daca am avut acces la documente NASA, ca ei trebuie sa vina in Romania sa invete cum sa faca spionaj. Bine, asta a insemnat ca pretul sasiului de vagon a fost de zece ori mai mare... deoarece fiecare laminat trebuie verificat cu ultrasunete, fiecare lingou trebuia turnat si i se indepartau capetele, sudura se facea numai pe verticala... De aici a aparut povestea cu NASA....
Grafic Profesorul Ratiu a identificat si a determinat varfurile de tensiune ale pseudotensiunii St si tensiunea efectiva anelastica notata Sm, dupa cum reiese din graficul pe care l-a alcatuit in vederea demonstrarii principiului anelasticitatii.Tensiunile Imaginea reprezinta distributia hiperbolica a tensiunilor elastice in sectiuni rectangulare, mai precis in cazul elementelor cu crestatura in V si pentru barele curbe groase. Graficul este o reprezentare vizuala din cadrul demonstratiei profesorului Ratiu legata de anelasticitate. CV Nascut la 11 octombrie 1923, MirÂcea D. Ratiu a urmat cursurile Institutului PoliÂtehÂnic din Timisoara, obtinandu-si diÂploma de doctorat in 1967 cu o teza desÂpre ReÂzisÂtenta si testarea materialeÂlor. In 1978 paraseste Romania si se stabileste in StaÂtele Unite, in California. StuÂdiile sale deÂvin din ce in ce mai cunoscute, ocupand pozitii de expertiza tehnica si de consiliere avansata in domeniul sigurantei centraleÂlor nucleare la firme precum EDS Nuclear, IMPELL Corp., TRANSNUCLEAR WEST, din SUA. In martie 2007 a revenit in RoÂmaÂÂnia, in orasul sau natal, Turda, jud. Cluj.
Despre autor:
