Stim bine, din nenumaratele informatii de presa - nu lucram pe "surse"- si din multele sondaje ale unor institutii si organizatii specializate, ca increderea in Justitia romana si oamenii legii este dintre cele mai scazute. Si nu de azi, de ieri. Daca privim putin si prin mai ieri, descoperim aceeasi nedreptate perpetuata in timp si aceeasi dezolanta resemnare in fata abuzurilor si potlogariilor consemnate nu doar de literatura. Nu intram in detaliile istoriei nedreptatii si injustitiei romanesti - dar nici nu ne-ar strica un excurs rapid prin afacerile mai tenebroase ale Justitiei din trecut, cand Voda Ipsilanti sau Grigore Ghica impuneau ce le trecea lor prin cap si sipetul lor cu galbeni - vrem doar sa atragem atentia, cu acelasi aer al resemnarii, ca nu ne putem astepta nici astazi la ceva mai bun. Si totusi trebuie sa traim si in aceste conditii. Cetatenii de rang mic, dincolo de vocalizele cu egalitatea in fata legii, traiesc cu acest sentiment al nedreptatii legii de secole. Lucru ce se se poate descoperi si azi, nu credem ca un sofer de basculanta, locuitor al Ferentarilor, ar fi fost condamnat cu suspendare, daca ar fi ucis 5 (cinci) cetateni, asa cum s-a intamplat cu fostul sef al Informatiilor Militare. La fel si cu sotia unui cunoscut senator, care a reusit sa evite puscaria, dupa un teribil accident soldat cu victime. Doar doua exemple. Sigur ca se poate argumenta ca totul s-a produs in litera si, mai ales, spiritul legii. Nu ne putem pronunta, stim bine abilitatea, devenita arta pe meleagurile noastre, in a gasi argumente si prezenta justificari. Si nu doar de reprezentantii Justitiei.
Ce vrem sa relevam? Ca recenta "dosariada" indreptata impotriva adversarilor incomozi, de orice natura ar fi ei, evidentiaza un grav pericol al statului de drept. Tot am clamat lupta impotriva coruptiei, tot am raportat la Bruxelles despre succesele noastre obtinute in contracararea acestui teribil flagel, la care suntem adaptati de secole, tot am schimbat culoarea bulinelor, dar benzile vargate de pe zeghe ale Justitiei romane au ramas aceleasi. Nu suntem o natiune de puscariabili, nu trebuie sa traim cu frica in san ca oricine o poate pati peste noapte daca nu se dovedeste cu-minte.
De la vladica la opinca. De la imaginile terifiante cu Dinu Patriciu livid iesind din sediul arestului dupa ore lungi de ancheta, pana la cine stie ce potlogar marunt stalcit in bataie si apoi condamnat uneori din eroare. Ne aducem aminte de acel cetatean acuzat si condamnat ca a ucis o batrana, apoi dovedit ca nu e vinovat, parca a si murit intre timp, pana sa-si savureze pe deplin nevinovatia. Noile dosare ce au fost deschise impotriva unor adversari politici, indiferent de culoarea lor politica, nu pot decat sa invrajbeasca partile si sa alimenteze ura. Nedreptatea si injustitia alimenteaza din plin starea de nesiguranta cotidiana a cetateanului roman. In acest context, nimeni nu mai este sigur de nimic, dupa unul vine celalalt, dupa el urmeaza altul, poti fi chiar tu urmatorul. Oare ce ai facut? Aproape ca nu mai conteaza, daca ai si tu un dosar. Mutra rece si palida de tehnician specialist in camere de gazare a dlui Daniel Morar nu aduce nimic bun. Este o simpla impresie, subiectiva, desigur. Se pare ca orice este posibil. Ceea ce nu miroase a bine. Nici acasa, nici pe strada, nici in Parlament, nicaieri. Ce se va intampla cu aceste dosare fabricate pe banda, nu stim. Dar e ceva putred in Romania. Si suntem obligati sa stim unde si ce anume.