Care dintre noi am fi refuzat o discutie cu Ahmadinejad sau nu ne-am fi dorit sa fim la Columbia?

Acum un an si jumatate, lumea academica din Statele Unite era inflamata de un scandal pornit de la universitatea unde au absolvit toti presedintii Statelor Unite din ultimii 20 de ani. Un supliment special al „New York Times" dezvaluia ca Yale University admisese ca student, intr-un program special, un fost purtator de cuvint al regimului taliban din Afganistan. Sayed Rahmatullah Hashemi (29 de ani) se mai aflase la Yale cu putin timp inainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. Atunci, misiunea lui era de a convinge opinia publica americana ca sanctiunile dure impuse regimului de la Kabul erau nejustificate. Intrebat cu acea ocazie de o femeie musulmana din sala de ce talibanii smulg unghiile femeilor si organizeaza executii colective pe stadioane, Hashemi a raspuns: „Imi pare rau pentru sotul dumneavoastra; cred ca ii dati multa bataie de cap!". Scena a fost imortalizata de regizorul Michael Moore in filmul „Fahrenheit 9/11" si l-a facut celebru pe purtatorul de cuvint taliban in toata America, drept simbol al unui regim inuman.

Cinci ani mai tirziu, admiterea sa ca student la Yale (care isi afirma acum dezgustul fata de regimul pentru care lucrase, crezind ca acesta va fi benefic tarii sale) a dus la proteste la scara nationala. Unii dintre finantatorii universitatii si-au retras sprijinul financiar, indignati; parintii militarilor americani ucisi in Afganistan si Irak au condamnat faptul ca, in loc sa se afle la Guantanamo, Hashemi ocupa un loc de elita pe care fiii lor, morti in razboi, nu si l-au putut permite.

Rectorul universitatii, Richard Levin, si-a aparat decizia argumentind ca universitatile sint, prin excelenta, platforme ale libertatii de expresie si schimbului de idei. De aceea, Yale l-a invitat in campus si pe presedintele chinez Hu Jintao, care a vorbit in timp ce practicanti de Falun Gong protestau afara, in numele adeptilor cultului care fusesera macelariti in China.

Din aceleasi considerente, ca presa este, la rindul sau, gazda dezbaterilor de opinii, fie ca sintem de acord cu ele, fie ca nu, Cotidianul a ales sa-l intervieveze pe Hashemi, cind a avut ocazia. La „case mai mari", CNN l-a intervievat pe Osama bin Laden.

Acum, Associated Press, CBS, CNN s-au inghesuit sa-l intervieveze pe Mahmud Ahmadinejad – ceea ce inevitabil ii convine si lui, pentru ca ii ofera expunere publica, dar si administratiei americane, care are astfel ocazia de a-l arata cu degetul si de a spune, in fata afirmatiilor sale scandaloase, „vedeti, v-am spus noi ca este un nebun periculos?!"

In ciuda criticilor care l-au vizat, initiativa rectorului Universitatii Columbia de a-l invita sa vorbeasca pe Ahmadinejad este o binevenita renuntare la ipocrizie. Mai mult, este un cistig imens pentru studentii americani, care au reputatia de a nu vedea, altfel, prea departe de granitele propriei tari. Si este un cistig si pentru cei care ne-am fi dorit oricind, fara sa clipim, sa putem face un interviu cu Ahmadinejad. Sau, da, chiar cu Hitler!