In oraselul din Florida, unde-l adusese Bernice, nu se gaseau decat americani, polonezi si rusi. Desi fusese un elev problema, Mitica tinea minte toate poeziile care se invatau in liceu. Bernice il auzea pe Mitica recitand, in baie sau la volan, strofe intregi din Alecsandri si Cosbuc si, cu toate ca nu o rupea deloc pe romaneste, acestea i s-au intiparit definitiv in memorie. Dorul de tara il facea pe Mitica sa vorbeasca in versuri, in cele mai nepotrivite imprejurari, iar dorul de Mitica o facea pe Bernice sa recite adesea papagaliceste versuri din nu foarte intinsul repertoriu al sotului.

Pe Bernice n-o dadea desteptaciunea afara din casa, insa memorie avea. Memorie vizuala, memorie muzicala si memorie financiara. Dupa ce Mitica a disparut, excedat de iubirea americancei, Bernice a socotit ca sotul fugar ii datora, pentru obligatiile matrimoniale indelung neonorate in cei opt ani de casnicie, un sfert de milion de dolari si a inceput sa colinde comunitatile romanesti din Statele Unite si Canada.

Intai ii intreba pe preoti si pe comercianti de Mitica al ei in engleza, iar ca sa se faca pe deplin inteleasa sfarsea recitand cu mult avant din El Zorab, strofa aia cu Pasa, la care vine un arab, cu glasul stins, cu trupul slab. Daca preotul sau negustorul roman ramanea la randu-i tablou, cu glasul stins si cu trupul slab, Bernice le zicea asa, ca un repros:

"Somnoroase pasarele/Pe la cuiburi se aduna/Se ascund in ramurele/Noapte buna!"

Bernice cauta si tot cauta un roman pe care-l chema Mitica si care lasa pe unde trecea o multime de datorii. In fiecare comunitate gasea cate unul, care reactiona foarte interesant cand Bernice ii zicea: "Desteapta-te romane din somnul cel de moarte/In care te adancira barbarii cei tirani" dar niciunul nu era Mitica al ei. Ce nu intelegea deloc Bernice erau reactiile contradictorii ale romanilor la niste versuri pe care Mitica le racnea cu mult sentiment si cand isi prepara omleta cu marar din Mexic, si cand se barbierea, si cand il uita Dumnezeu in veceul de serviciu. La primele cuvinte, cand Bernice o dadea scurt din engleza in poezii patriotice romanesti si turuia aproape fara greseala "Tu esti Mircea? Da-mparate! Ai venit sa mi te-nchini, sa nu schimb a ta coroana cu o ramura de spini?", romanii zambeau prietenosi si o priveau dand aprobator din cap, dar cand Bernice isi termina recitalul zicand apasat, asa cum il auzea ea pe Mitica vorbind singur in baie: "Si orice gand ai imparate, ti-o da Mircea pe la spate" atmosfera se deteriora brusc, iar daca prin preajma era si un popa acesta o lua frumusel de mana si o invita sa plece. Degeaba incerca Bernice sa-i recastige pe romani apeland la versurile favorite ale lui Mitica, acelea in care mama lui Stefan cel Mare ii spune domnitorului "Du-te in Florida, pentru tara mori si-ti va fi mormantul plin de verzisori", ca situatia era complet compromisa si americanca trebuia sa-si caute sotul iubitor de poezie in alte localitati.