Asteapta cu nerabdare meciurile Steaua care urmeaza in Cupele Europene si doreste handbalului romanesc performante deosebite. Directorul sportiv al Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucuresti, sectia handbal, Stefan Birtalan, a implinit ieri 59 de ani.     "M-am uitat in a€™64 la Campionatul Mondial de handbal, care s-a transmis in Romania pentru prima data. Performantele celor de atunci m-au determinat sa ma apuc de acest sport. Am avut o generatie de oameni extraordinari (Penu, Gatu), care m-au ajutat, m-au invatat. Am crescut intr-un spirit de sportivitate si de dorinta de a face extraordinar de mult acest sport. Si acum, dupa atatia ani, ne vedem cu mare placere. Pe langa performanta a ramas si prietenia, pe care, din pacate, o vad cu mare dificultate infiripandu-se intre cei din tanara generatie. Observandu-i zi de zi, constat ca, desi sunt talente deosebite, isi pierd foarte mult din talent din cauza acestor «mici» scapari. Handbalul este un sport de traditie in Romania. Ca popularitate se afla pe locul doi, dupa fotbal. Inaintea mea au fost generatii extraordinare. Noi am dus traditia mai departe si sper ca si aceasta noua generatie sa reuseasca. A trecut foarte mult timp de la ultima noastra performanta la masculin. La fete avem performante foarte frumoase si de admirat, dar la baieti suntem in urma.     Am facut multe sacrificii pentru handbal. Am avut o viata dificila ca sportiv, apoi ca antrenor, si acum conducator. N-am stiut niciodata cand ma trezesc si nici cand ma culc. De multe ori mi-am neglijat si familia, dar am facut totul pentru prima mea iubire, handbalul. Acest sport mi-a adus bucurii enorme. Sa fii campion mondial nu este usor. Marea noastra dezamagire, a generatiei noastre, a tuturora, ramane necastigarea Olimpiadei din a€™76. Locul II ne cam doare si acum. Am facut si lucruri bune, si lucruri proaste, dar e natural, «omul care nu munceste nu greseste». Ma felicit ca am reusit sa fac un sport care mi-a placut de mic si imi place si acum. Sunt fanul tuturor echipelor romanesti, in special al Stelei. De 40 de ani lucrez la Steaua si este normal sa fiu ros-albastru. Ma blamez ca nu am reusit sa am o viata atat de «curata», in sensul de a fi mai mult cu familia, care mi-a lipsit de foarte multe ori. Castigarea celor doua titluri mondiale, a Champions League-ului la handabal si a celor trei medalii olimpice cu care ma mandresc si care nu pot fi puse la indoiala, sunt cele mai mari realizari ale mele. In rest, am o familie frumoasa, cu doi copii minunati, care iubesc sportul la fel de mult ca si mine. Nu as schimba nimic in viata mea, daca as putea intoarce timpul. As face sport, pentru ca imi place si ii sunt suta la suta devotat."