Pilonul 2, ce minune! Completarea sistemului de pensii cu introducerea pilonului 2 - a contributiilor obligatorii la fondurile de pensii administrate privat - este un eveniment asteptat de multa vreme si un pas decisiv in directia buna.
Pilonul 2, ce minune! Completarea sistemului de pensii cu introducerea pilonului 2 - a contributiilor obligatorii la fondurile de pensii administrate privat - este un eveniment asteptat de multa vreme si un pas decisiv in directia buna.
Experienta altor state arata ca un astfel de sistem complex va aduce multe efecte pozitive care se vor simti, unele mai repede, si altele intr-un termen mai lung. Pe langa aceste avantaje, problema decompensarii initiale a sistemului administrat de stat este un handicap care merita sa fie asumat. Pentru a fi competitive si a asigura sumele necesare platii pensiilor, administratorii privati vor trebui sa investeasca in instrumente financiare care sa asigure lichiditatea si sa sporeasca valoarea fondurilor, in conditiile unor riscuri controlabile. Reglementarile legale fac cateva precizari cu privire la structura portofoliilor. Marjele sunt destul de laxe, permitand administratorilor o politica de portofoliu flexibila.
Aritmetica si contributii
Putina aritmetica pentru a ne face o idee despre ce sume vorbim. In 2006, veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat a fost de 5,7 miliarde de euro. Bugetul este constituit din contributia angajatorului (19,5% din salariul brut realizat) si din contributia angajatului (9,5% din salariul brut realizat). In timp ce contributia angajatorului va alimenta in continuare bugetul de stat, contributia angajatului la fondul administrat de stat se va diminua treptat prin transferarea sumelor respective catre fondurile administrate privat. Astfel, in 2008, 7,5% din salariul brut realizat va merge de la angajat catre stat si 2,0% catre privat, urmand ca in urmatorii 8 ani proportia sa se inverseze: 3,5% va merge de la angajat catre stat si 6,0% catre privat. Este de asteptat ca, in 2008, minim 392 de milioane de euro sa intre in fondurile private, suma care va urca pana la minim 1,2 miliarde de euro in al optulea an de functionare a sistemului. Si mai trebuie observat faptul ca, in afara de cheltuielile de functionare, aceste fonduri nu vor avea iesiri semnificative de numerar timp de cel putin 15 ani, (pana vor ajunge primii contribuitori la varsta de pensionare). Va fi deci o perioada de acumulare in care se vor strange in fonduri sume consistente. 20 de miliarde de euro ar fi un calcul realist. Si nu am adaugat aici sumele stranse in fondurile pentru pensiile facultative, administrate, de asemenea, privat.
Alte calcule
Mergem cu aritmetica mai departe. Maxim 50% din valoarea activelor fondurilor se va putea investi in instrumente financiare tranzactionate pe piata de capital. Un administrator de fond prudent ar considera echilibrata o structura a portofoliului cu, sa zicem, 25% din fond expunere pe piata de capital. Ajungem astfel la o suma de aproximativ 4 miliarde de euro ce se presupune ca va intra pe piata de capital in urmatorii 15 ani. Raportat la capitalizarea totala actuala a Bursei de Valori din Bucuresti (inclusiv RASDAQ) de circa 33 miliarde de euro si la valoarea zilnica a tranzactiilor de circa 15 milioane euro, suma pare semnificativa, iar emitenti, brokeri si investitori deopotriva pun deja sampania la rece cu gandul la castigurile fabuloase ce ii asteapta.
Marfa si banii
Din pacate, la o a doua privire, optimismul pare exagerat. Ca parte a Uniunii Europene, Romania se gaseste pe o piata comuna unde marfa si banii au ajuns sa aiba o mobilitate extrema. Asa cum astazi untul produs in Romania este in competitie cu untul produs in, sa zicem, Germania, tot asa si actiunile Rompetrol SA de la Bursa din Bucuresti pot intra in competitie pentru atragerea de capital cu actiunile Simens AG de la Bursa din Frankfurt. Este, pana la urma, aceeasi veche poveste de risc si randament. Si cum o decizie administrativa de limitare a mobilitatii nu mai este posibila, Romania va trebui sa faca fata unei migrari a fondurilor catre piete de capital mai sigure si cu marfa de calitate.
Este piata de capital din Romania pregatita acestei provocari? Este adevarat ca Bursa din Bucuresti nu a dat, in cei 11 ani de existenta, motive de ingrijorare in privinta sigurantei. Dar daca ne uitam la marfa vom observa ca aceasta este putina si/sau (pe cale de consecinta) foarte scumpa. Pe o astfel de piata nu este de mirare ca preturile unora dintre actiuni au ajuns la preturi naucitoare purtate pana acolo mai degraba de speculatori decat de valoarea intrinseca a afacerilor. In plus, lichiditatea majoritatii titlurilor tranzactionate este, cu unele notabile exceptii, discutabila. Nu voi cauta vinovati pentru aceasta situatie, dar voi rememora cu naduf totusi nefericita decizie a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare care, cedand presiunii (si santaj ar fi un termen corect) facute de investitorii strategici straini a permis, acum cativa ani, delistarea facila a unor societati importante precum Dacia, Romcim, Terapia sau Sidex.
ISO sau Moody's
Ca un element minor in context, dar avand totusi importanta lui, trebuie remarcat si faptul ca, din cauza inapetentei la risc, fondurile de pensii investesc, in general, in titlurile din categoria "investment grade" (nivel investitional) adica in acele titluri emise de societati puternice, cu o evolutie stabila si un istoric cunoscut si corespunzator. Aceste calificative sunt acordate de agentii de evaluare (rating), dintre care Moody's sau Standard and Poor's sunt cele mai cunoscute exemple. Personal, nu cunosc in Romania o societate care sa fi parcurs procesul obtinerii unui astfel de calificativ. Pentru inginerii care conduc multe dintre societatile listate la BVB a fost mai importanta obtinerea certificarii ISO decat a unui rating de investitie.
Concluzia celor de mai sus este ca, in ciuda intentiilor initiale si a optimismului ce se manifesta in prezent, economia romaneasca si piata de capital autohtona nu vor beneficia semnificativ de acumularile din fondurile private de pensii. Mare parte din sumele stranse de la contribuabilii romani se vor indrepta spre bursele din Londra, Frankfurt sau Viena, alimentand eficienta si performanta societatilor listate acolo, lasand economia romaneasca, in continuare, intr-o seceta cumplita.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.