Conducerii comuniste ii vine greu sa pomeneasca, daraminte sa insiste asupra problemelor tarii. Preocuparea oficialilor de a impune respect si de a nu pierde din prestanta ii face sa se concentreze in exclusivitate asupra realizarilor Chinei. Aceasta strategie risca sa esueze, deoarece nu reuseste sa inteleaga dinamica politicii internationale. Sublinierea ascensiunii fulminante a Chinei inseamna o intelegere defectuoasa in lume a necesitatii de a sustine dezvoltarea economica rapida pentru a satisface cerintele a 1,3 miliarde de locuitori. Guvernul stie ca paseste pe un teren minat, insa refuza sa recunoasca aceasta atat in interiorul, cat si in afara tarii. Presiunile comerciale continua sa creasca. SUA sunt profund ingrijorate, avand in vedere rezultatele neglijabile ale "dialogului economic strategic" cu China din mai, iar Congresul ameninta cu adoptarea unor masuri protectioniste. UE nu e nici ea departe; multe depind de modul in care China isi va sustine cauza in urmatoarele 18 luni, cat timp cele doua parti vor negocia un Acord de Parteneriat si Cooperare ce va determina caracterul relatiilor bilaterale in urmatorii zece ani.
Cancelarul german, Angela Merkel, tocmai a vizitat Beijingul, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, ii va urma si el exemplul in curand. Amandoi sunt, evident, constienti de faptul ca majorarea exporturilor de catre China, anul trecut, a ajutat-o sa depaseasca SUA la capitolul furnizori externi. Ceea ce nu vor vedea ei insa sunt standardele de viata scazute ale chinezilor, in special ale celor din mediul rural. Si, totusi, China nu are chef sa abordeze problema saraciei atunci cand are de-a face cu Occidentul. Scopul sau este sa obtina un prestigiu cat mai mare de pe urma Jocurilor Olimpice din 2008 si a Expozitiei mondiala programata sa se desfasoare in primavara si vara anului 2010.
Ramane de vazut daca cele doua evenimente vor putea sa intoarca opinia mondiala in favoarea Chinei si sa o mentina asa. (...) Pentru moment, prognozele legate de viitorul Chinei raman in continuare infinit de optimiste. Expertii McKinsey prognozeaza ca patura superioara a clasei de mijloc va atinge cifra de 520 de milioane in 2025 - o previziune interpretata de liderii comunisti chinezi drept meritul hibridului lor ciudat intre economia de piata si controlul rigid al statului. Si, totusi, este mai mult ca sigur ca ar trebui sa se teama de o astfel de previziune.
Realitatea vietii din China de astazi arata foarte diferit din punctul de vedere al unei provincii situate departe de de atmosfera instarita din Beijing sau Shanghai. (...) Insa comertul nu reprezinta principala ingrijorare a Chinei pe planul relatiilor internationale. Necazurile par sa rezulte din ingrijorarea tot mai accentuata a Occidentului fata de schimbarile climaterice. Poate ca liderii europeni si americani realizeaza importanta economica a Chinei la nivel glonal, insa perceptia generala a publicului este ca fabricile ei sunt murdare si dauneaza mediului. Scandalurile legate de siguranta produselor si pirateria intelectuala ar putea alimenta cu usurinta solicitarile legate de impunerea unor limite dure in ceea ce priveste comertul. Raspunsul nu sta in intensificarea strategiei de imagine a Chinei. Dimpotriva, slabiciunile ei ar trebui relevate pentru a atrage intelegerea Occidentului. Aceasta ar constitui intr-adevar o revolutie culturala.
Copyright: Project Syndicate/Europeís World, 2007.
www.project-syndicate.org