Ma dusesem sa nu-mi plaÂca. Voiam sa uit de premiul de la Cannes ("lasa premiul, ganÂdeste-te daca sta in fata publicului din Romania", imi spuneau toti prietenii care il vazusera sapÂtamana trecuta). VeÂne
Ma dusesem sa nu-mi plaÂca. Voiam sa uit de premiul de la Cannes ("lasa premiul, ganÂdeste-te daca sta in fata publicului din Romania", imi spuneau toti prietenii care il vazusera sapÂtamana trecuta). VeÂneam dupa niste zile ingrozitoare, cu foarte multa treaba si la fel de mult stres, si nu aveam starea necesara sa-l vad. Ma gandeam ca sunt astfel create conditiile sa uit momentele in care am stat de vorba cu Anamaria Marinca si m-am uitat la ea ca la un spectacol intr-un studio foto. Sau inÂtalÂnirea cu Cristian Mungiu, care a venit relaxat, in papuci, "plec la mare cu ala micua€™", ca sa-i facem o foÂtoÂgraÂfie pentru un dosar in care statea alaturi de toti tinerii regizori de film. Ma si vedeam scriind ceva "cool" si rece, in linia celor care critica filmul (eu sunt mai mereu contra valului). Dar mi-a placut. Foarte tare. Am fost la Studio (imi place sa platesc biletele la cinema, chiar daca mi se trimit invitatii peste invitatii), intr-o saÂla unde primele doua randuri din fata mea erau ocupate, in majoritate, de femei trecute de 50 de ani. Care planÂgeau la sfarsit. Am plecat scrasÂninÂdu-mi dintii si avand foarte clar in minÂte mirosuri ale blocului din oraÂseÂÂlul in care locuiam pe "vremea aceea". Mi-au placut actorii. stiam ca o sa-mi placa, pentru ca i-am mai vaÂzut jucand pe Anamaria Marinca si pe Vlad Ivanov (pe ea in film, pe el in teatru) si mi s-au parut minunati (pentru Vlad Ivanov m-am mai dus si a doua zi la acelasi spectacol, pentru ca fusese mult prea bun si voiam sa vad daca-i mai "iese". I-a "iesit"). Dar nu de asta mi-a placut filmul. Asta le-a placut si celor care cauta explicatii pentru o secventa in care un buletin de identitate e uitat la receptia hotelului. Mie mi-a placut cum se construÂiesc personajele pe fata Otiliei. Intr-o secventa sta in masina si aude prin geam o discutie intre Bebe (domnul care va face avortul) si mama lui. Otilia e in prim-plan si, undeva, deÂparÂte, vezi mama si fiul; el - dominator, ea - supusa. Iar pe fata Otiliei inteÂlegi cum il descopera pe Bebe si cum incepe sa-i fie frica de el, la fel cum vezi putin mai tarÂziu intr-o secventa la o aniversare cum se construiesc si definesc personalitatile parintilor iubitului si a prietenilor acestora. Otilia e in capul mesei si, prin expresia fetei ei, ii vezi si pe ceilalti meÂseni care aproape ca nici nu apar in cadru. Tot la fel cum pe fata Otiliei o vezi (si o judeci) pe prietena ei, GaÂbiÂta, intr-o discutie de dupa ce sonda pentru avort a fost pusa. Gabita da replicile, dar vezi doar fata Otiliei in cadru si nu mai ai nevoie de nimic altceva. Sigur ca in filmul acesta se remarca talentul Marincai. E absolut minunata. Dar secÂvenÂtele in care celelalte personaje se definesc/construiesc pe chipul personajului principal au existat acolo inainte de a o distribui pe Anamaria in film. Au fost gandite de Mungiu, erau in scenariu, si mi se par unele dintre cele mai rafinate din cinemaÂtoÂgrafia noastra. Cred ca trebuie sa mergeti sa vedeti "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", ca sa judecati singuri; ca sa uitati de premiul ala mare (oricat de mandri am fost pentru el si o sa mai tot fim, desi n-avem nici un merit la el) si sa va amintiti de avorturile em-pirice. Intr-o discutie recenta cu un medic ginecolog implicat intr-o campanie umanitara am aflat ca mai exista si astazi in Romania femei care fac avorturi empirice, tot asa cum exista femei care au facut 40 de avorturi; femei pentru care chiuÂreta e o metoda de contraceptie. Daca vi se pare ca filmul asta vorbeste doar despre comunism, cand iesiti din sala, mai ganditi-va o clipa. P.S. Pentru cei care se tot intreaba de ce nu si-a luat Bebe buletinul de la receptia hotelului, am un posibil raspuns. Buletinul recuperat de Otilia a ramas in geanta cu care a fost aruncat avortonul. Cum "4, 3, 2" face parte dintr-o trilogie, nu m-ar mira sa vad (ca la Kieslowski) cum in filmul numarul doi se face o reÂfeÂrire la geanta, avorton si buletin, acum aruncate intr-o ghena de guÂnoi. Dar habar n-am daca e asa; mi-a placut mult filmul pentru alte chestiuni, nu am intrebat mai deÂparte, pentru ca nu ma deranjeaza ce s-a intamplat cu buletinul ala.
Despre autor:
