Moneda "marelui licurici" este inca farul pietelor valutare. Cand va pali, si leul va arata jalnic in lumina euro

Euro ar putea lua locul dolarului ca principala valuta de economisire a lumii. Aceasta este ultima profetie a lui Alan Greenspan, fost presedinte al Federal Reserve - banca centrala a Statelor Unite. Memoriile sale, publicate in urma cu o saptamana ("The Age of Turbulence"), au prilejuit caricaturistilor de la New York Times o sarja de ironii, iar noua, prilejul de a ne reaminti cat de des au fost contestate de analisti spusele unuia dintre cei mai longevivi bancheri ai lumii.


Asa s-a intamplat si cand Greenspan avertiza ca in Statele Unite pandeste recesiunea. Am scapat - au crezut multi, la primele semne de apreciere ale dolarului. Dar nu prea sunt motive pentru oftaturi de usurare. Chiar daca nimeni nu e nebun sa faca achizitii masive de euro chiar acum, la maximumul istoric de 1,3988 dolari, cumpararile vor avea totusi loc, exact cum a spus ex-presedintele FED cu prima ocazie. De exemplu, la proxima corectie a cursului spre 1,35 dolari. Dupa care va urma inevitabilul urcus peste nivelul de 1,4 dolari. Si cu cat va incerca mai mult politica monetara americana sa evite recesiunea si ajustarea pretului activelor, cu atat se vor mari sansele euro de a deveni moneda numarul unu a lumii.


Sa ne reamintim si alte profetii ale aceluiasi oracol.
In vara anului 2005, Greenspan a observat ca scumpirea actiunilor si a caselor a redus inclinatia spre economisire si a crescut datoriile familiilor. Miscarile de pe piata de capital si cea imobiliara au un impact din ce in ce mai mare asupra cresterii economice. Dupa constatare a venit si avertismentul: "Majorarea considerabila a averilor a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor", insa "ceea ce oamenii percep astazi ca o abundenta a bogatiei poate usor sa dispara". Iar in caz de criza succesorul sau "ar putea fi nevoit sa gestioneze o diminuare abrupta a preturilor multor active, ceea ce ar complica politica monetara".


Meritul de a pune diagnosticul nu scuza contributia initiala a lui Alan Greenspan la criza pe care a estimat-o mai tarziu. Reducerea dobanzilor de la 6,5% la 1% la inceputul anilor 2000 a stimulat consumul pe datorie. Degeaba trage acum Greenspan semnale de alarma, cand problema e generata chiar de masa monetara emisa in timpul mandatului sau. Asta face ca dolarul sa fie o resursa atat de larg raspandita, incat exista riscul ca sistemul monetar mondial sa nu se mai centreze in jurul chipurilor lui Washington si Franklin.


Din pacate, pentru Romania e valabila cam aceeasi perspectiva. In ultimii patru-cinci ani, pretul activelor s-a dublat, alimentat de credit pe fondul dobanzilor in scadere. Un credit care nu si-a gasit corespondentul in economisirile romanilor. Dupa o crestere pe datorie fara schimbarea ireversibila a fundamentelor, mai devreme sau mai tarziu vine momentul scadentei. De unde se va extrage substanta pentru echilibrarea balantei? Din nivelul de trai. Fix cum zicea Greenspan: atat investitorii, cat si consumatorii s-au complacut cu ideea ca nivelurile ridicate ale dobanzii si inflatiei ori cresterea economica incetinita apartin trecutului.


Pe fondul crizei de incredere a investitorilor, dolarul si leul tind sa impartaseasca aceeasi soarta. Dupa cum biletul verde pierde teren in fata tuturor monedelor majore ale lumii, vedeta Estului - leul - a inregistrat cele mai mari pierderi din regiune. Americanii si romanii par sa sufere de aceeasi boala. Se vor agata pana la capat de pretul activelor, iar la sfarsit vor vedea ca deprecierea i-a intors de unde plecasera.