Eu ii admir foarte mult pe oaÂmeÂnii aia care vorbesc repeÂde la reclamele pentru meÂdiÂcaÂmente: acestmedicamentÂseÂelibereazafaraprescriptiemeÂdica&#
Eu ii admir foarte mult pe oaÂmeÂnii aia care vorbesc repeÂde la reclamele pentru meÂdiÂcaÂmente: acestmedicamentÂseÂelibereazafaraprescriptiemeÂdicaÂlaÂseÂrecomandacitireacuatentieaÂprosÂpecÂtuluidacaaparmanifestarineplaÂcuÂteadresativamediculuiÂsaufarÂmaÂcisÂtuÂ-lÂui. Cine poate sa vorbeasca asa de reÂpede inseamna ca, la viata lui, a ecoÂnomisit foarte mult timp si acuÂma sta degeaba, fiindca a apucat sa zica tot ce-a avut de spus. Asta, daÂca, fireste, are foarte putine idei-cand-ma-uit-in-ochii-ei, dar, chiar si asa, poti sa ai cele mai multe idei, ca, daca le spui asa de repede, tot repede termini. Si pe urma imi imagiÂnez ca stai, ca nu mai ai ce sa mai faci. Sau, mai bine zis, ca taci, fiindÂca nu mai ai ce sa mai zici. Expunerea asta repezita te conÂsaÂcra totusi, ca pe un Cicero. Ce-i drept, un Cicero pe fast-forward. Sau vei fi, daca vrei, ca veveritele alea doua, Chip si Dale. Zgomotul si viteza cu care ne traÂim globalizarea isi gaseste, iata, un prieten si in vorba repezita. Vorbim reÂpede fiindca traim repede si trebuÂie s-avem timp sa ne spunem tot. Dar de ce totusi nu vorbesc si oameÂnii astia mai lejer? Sa aiba si ei timp sa se scarpine-n cap in timp ce vorÂbesc. "Acest medicament", pauÂza, mai respiri, mai iei o gura de caÂÂfea, te mai uiti in oglinda, iti mai aranÂjezi parul pleostit, "se elibeÂreaÂza", iti aranjezi pliurile fustei, alungi o scaÂma imaginara, te uiti la pantofi sa vezi daca nu i-ai murdarit, constati ca esti OK, "fara prescriptie medicala". Punct. Te uiti candid in ochii omului. Ii iei mana si, apropiindu-l de tine, il avertizezi cu un fel de duiosie protectoare: "se recomanda citirea cu atenÂtie a prospectului". Si apesi pe "cu atentie". Si omul ala sa faca "ahaÂaaa", ca si cum adica el nu stia asta, sa citeasca prospectul "cu atentie", ca el doar l-ar fi frunzarit daca nu i-ar fi spus sa-l citeasca "cu atentie", stii? Si deci a mai aflat si omul ala ceva pe ziua de azi, sa citeasca prosÂpectul cu atentie. Ei, pe urma, ii deÂvoaÂlezi un secret enorm: ca "daca apar manifestari neplacute sa se adreÂÂseze medicului sau farmacistului". Si el sa fie, astfel, satisfacut de pretioasa informatie. Daca, de exemplu, are efecte adverse, el nu se va adresa medicului sau farmacistului, pentru ca a citit prospectul "cu atenÂtie" si stie ca, daca e putin ametit, acuma n-o sa cheme Salvarea cum fac toti istericii sau dau buzna pe farÂmaÂcista ca sa-i scape. Nu. Pentru ca el a citit "cu atentie" prospectul. Asa. Usor. Ca nu dau turcii. Nu te alearga nimeni. Toate lucrurile sunt OK, timp e suficient, iar oamenii au disÂpozitia sa te asculte. Vor sa vorbeasca pe incet-inainte. Taclaua e ca pansamentul pentru suflet. Ca ma si induiosez acuma. Cine a zis ca vorba lunga e saracia omului cred ca el a inventat si asta cu vorbitul repede la reclamele pentru medicamente. VorÂba lunga nu e saracie, e poezie. Am zis.
Despre autor:
