Eu ii admir foarte mult pe oa­me­nii aia care vorbesc repe­de la reclamele pentru me­di­ca­mente: acestmedicament­se­elibereazafaraprescriptieme­dica­la­se­recomandacitireacuatentiea­pros­pec­tuluidacaaparmanifestarinepla­cu­teadresativamedicului­saufar­ma­cis­tu­-l­ui. Cine poate sa vorbeasca asa de re­pede inseamna ca, la viata lui, a eco­nomisit foarte mult timp si acu­ma sta degeaba, fiindca a apucat sa zica tot ce-a avut de spus. Asta, da­ca, fireste, are foarte putine idei-cand-ma-uit-in-ochii-ei, dar, chiar si asa, poti sa ai cele mai multe idei, ca, daca le spui asa de repede, tot repede termini. Si pe urma imi imagi­nez ca stai, ca nu mai ai ce sa mai faci. Sau, mai bine zis, ca taci, fiind­ca nu mai ai ce sa mai zici.  Expunerea asta repezita te con­sa­cra totusi, ca pe un Cicero. Ce-i drept, un Cicero pe fast-forward. Sau vei fi, daca vrei, ca veveritele alea doua, Chip si Dale.  Zgomotul si viteza cu care ne tra­im globalizarea isi gaseste, iata, un prieten si in vorba repezita. Vorbim re­pede fiindca traim repede si trebu­ie s-avem timp sa ne spunem tot. Dar de ce totusi nu vorbesc si oame­nii astia mai lejer? Sa aiba si ei timp sa se scarpine-n cap in timp ce vor­besc. "Acest medicament", pau­za, mai respiri, mai iei o gura de ca­­fea, te mai uiti in oglinda, iti mai aran­jezi parul pleostit, "se elibe­rea­za", iti aranjezi pliurile fustei, alungi o sca­ma imaginara, te uiti la pantofi sa vezi daca nu i-ai murdarit, constati ca esti OK, "fara prescriptie medicala". Punct. Te uiti candid in ochii omului. Ii iei mana si, apropiindu-l de tine, il avertizezi cu un fel de duiosie protectoare: "se recomanda citirea cu aten­tie a prospectului". Si apesi pe "cu atentie". Si omul ala sa faca "aha­aaa", ca si cum adica el nu stia asta, sa citeasca prospectul "cu atentie", ca el doar l-ar fi frunzarit daca nu i-ar fi spus sa-l citeasca "cu atentie", stii? Si deci a mai aflat si omul ala ceva pe ziua de azi, sa citeasca pros­pectul cu atentie. Ei, pe urma, ii de­voa­lezi un secret enorm: ca "daca apar manifestari neplacute sa se adre­­seze medicului sau farmacistului". Si el sa fie, astfel, satisfacut de pretioasa informatie. Daca, de exemplu, are efecte adverse, el nu se va adresa medicului sau farmacistului, pentru ca a citit prospectul "cu aten­tie" si stie ca, daca e putin ametit, acuma n-o sa cheme Salvarea cum fac toti istericii sau dau buzna pe far­ma­cista ca sa-i scape. Nu. Pentru ca el a citit "cu atentie" prospectul.  Asa. Usor. Ca nu dau turcii. Nu te alearga nimeni. Toate lucrurile sunt OK, timp e suficient, iar oamenii au dis­pozitia sa te asculte. Vor sa vorbeasca pe incet-inainte. Taclaua e ca pansamentul pentru suflet. Ca ma si induiosez acuma. Cine a zis ca vorba lunga e saracia omului cred ca el a inventat si asta cu vorbitul repede la reclamele pentru medicamente. Vor­ba lunga nu e saracie, e poezie. Am zis.