Un pedagog de scoala ardeleana In anii a€™80, Ion Pop era o legenÂda a mediului universitar. Conducea una dintre cele mai celebre publicatii culturale ale epoÂcii ("Echinox", revista studentilor la Litere din
Un pedagog de scoala ardeleana In anii a€™80, Ion Pop era o legenÂda a mediului universitar. Conducea una dintre cele mai celebre publicatii culturale ale epoÂcii ("Echinox", revista studentilor la Litere din Cluj, aflata in permanenta concurenta cu surata ei din Iasi, "DiÂaÂlog") si avea reputatia specialistului numarul 1 in problemele avangardei literare romanesti, ceea ce la vremea respectiva putea fi perceput ca o jumatate de disidenta. Chipul sau in imaginar era completat de sanÂÂsa incredibila pe care a avut-o de a fi stat de vorba cu toate numele de neocolit ale criticii franceze, gandiÂtoÂrii de numele carora sunt legate diÂrecÂtiile fundamentale ale spiritului european in a doua jumatate a seÂcolului al XX-lea: Gaëtan Picon, PierÂre Richard, Roland Barthes, George PoÂulet, Gérard Genette, Jean StaÂroÂbinÂski, Roger Caillois, Tvetan TodoÂrov, Julia Kristeva. Proba si rodul acesÂtor intalniri fundamentale a fost volumul Ore franceze, un best-seller al inceputului deceniului noua. PriÂvit de la cateva sute de kilometri de cineva care nu l-a intalnit niciodata in carne si oase, Ion Pop avea toate datele unui revoltat, ale unui om disÂpus sa calce in picioare toate tabu-uriÂle, dogmele si inhibitiile culturale coÂmuniste, in numele liÂberÂtaÂtii de ganÂdire si al sincronizarii cu ideÂile europene ale momentului. AlaÂturi de Nicolae Manolescu, Cornel UnÂÂgureanu, Alex Stefanescu, GaÂbriÂel DiÂmisianu, Mircea Iorgulescu, EuÂgen Simion, Mircea Martin, MirÂcea Zaciu si inca vreo cativa, Ion Pop era unul dintre acei critici pe care ii adÂmiram fara sa ii cunosc, ale caror aparitii editoriale erau mereu asteptate cu sufletul la gura si nu deÂzaÂmaÂgeau niciodata. Credibilitatea lui Ion Pop era maxima si simpla sa ciÂtaÂÂre intr-o polemica studenteasca pe teme literare era in masura sa inÂcliÂne decisiv balanta argumentelor spre una dintre parti. Cand l-am cuÂnosÂcut, la multi ani dupa caderea reÂgimului comunist, m-a surprins din nou. LuÂmiÂnos, discret, elegant, calm si plin de bun-simt ca un adeÂvaÂrat ardelean, dispus oricand sa asÂculte argumenÂteÂle celuilalt si sa isi (re)negocieze propriile opinii, Ion Pop nu are nimic din teribilismul si gongorismul specialistilor nostri in avangarda. De la primul "buna ziua" iti dai seama ca apelativul "profesor" ii vine manusa. Totul in el emaÂna cinste, competenta si echilibru si nu intamplator este garantul mai tuturor juriilor literare din ultimii ani. Dascal, critic si istoric literar, poet, traducator, om de presa, Ion Pop este o efigie culturala a Clujului si un om de o civilitate cu totul speciala in peisajul mult prea pestrit al tranzitiei. CV Ion Pop s-a nascut la 1 iulie 1941 in localitatea Miresu Mare, judetul Maramures. A publicat mai multe volume de critica si istorie literara: Avangardismul poetic romanesc (1969), Poezia unei generatii (1973), TranscriÂeri (1976), Nichita Stanescu. Spatiul si mastile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda in literatura romana (1990), A scrie si a fi. Ilarie VoÂronÂca si metamorfozele poÂeÂziÂei (1994, 2007) etc.; poezie: ProÂpuÂÂneÂre pentru o fantana (1966), Biata mea cumintenie (1969), Gramatica tarzie (1977), Soarele si uitarea (1985), Amanarea geÂnerala (1990); interviuri Ore franÂceÂze I, II; a tradus studii de teÂoÂrie literara ale unor critici franÂcezi de referinta: George Poulet sau Jean Starobinski. A obtinut in mai multe randuri Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si premiul Academiei Romane. "Vom sti, in sfarsit, daca/ plamanii exersati in vecinatatea/ zapezilor eterne/ vor avea, totusi, scundul curaj/ de a gusta duhoarea din vale. Oho, s-au compus destule/ si multe s-au descompus/ intre miriapode si ode,/ intre cantece si pantece./ Samanta n-a cazut intotdeauna/ nici in humusul cald,/ nici pe marmura. Poate vor rasari totusi/ un fel de statui,/ poate ca/ incapatanata si oarba,/ clarvazatoare pe veci,/ va razbi totusi/ si putina iarba." Fragment din poemul Bilant de Ion Pop Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania
Despre autor:
