Yugoslavia se chema, ca si Romania, tara comunista, dar, daca vedeai Belgradul, aveai sentimentul ca esti in Occident. In 1984 am fost trimis de Uniunea Scriitorilor la Belgrad, la un congres international. Cine mi-a facut acest bine si de ce nu stiu nici azi. N-aveam motive sa iubesc Uniunea, ierarhiile ei nu-mi spuneau nimic, iar daca pun la socoteala si nevoia mea oarecum clinica de singularizare, inca ma mir de intamplare. Totusi, cineva s-a gandit la mine. Si cu toate ca nu eram deloc un "membru activ al breslei", am mers, prin Uniune - pentru prima si ultima oara aˆ’ in strainatate. Eram inca o data confundat cu altul mai vrednic. Traind asadar senzatia ca se facuse o greseala, am lipsit de la foarte academicele sesiuni ale Congresului si am hoinarit prin Belgrad de dimineata pana seara ca un apucat. Ca unul care nimerise printr-o eroare in raiul capitalist si avea posibilitatea sa faca nu numai provizii de branza si salam, ci si de imagini si impresii. La toate aveam sa ma gandesc mai tarziu.


Intr-o librarie de cartier, la vedere, venind parca in intampinarea clientilor, se gasea o multime de carti cu problematica sexuala, din care cateva cu imagini lipsite de orice echivoc. In Romania mea se retiparea, la cativa ani o data pe hartie proasta si in regim de fruct oprit, acelasi prafuit volum de "Educatie sexuala". Un fel de manual pledand pentru amorul just si cu stampila de la Sfatul Popular. Am deschis unul din albumele cu planse color ca un delincvent care se preface preocupat de carti, ca sa puna la cale un jaf. Desi libraria era pustie, ma simteam privit din toate partile si condamnat pentru ca ma holbam la niste femei goale in loc sa ma cufund in paginile unei Biblii. Acolo, in fata unei tarabe, cum sunt acum atatea si la noi, cu vecinatatea unei casierite somnoroase si indiferente, mi-am dat seama din ce noapte adanca veneam, din ce strafund feudal al Europei evadasem pentru cateva zile. In Franta, relatia aceea atat de relaxata a editurilor cu problematica sexuala tinea de firescul lucrurilor in capitalism, dar sa descopar ca si sarbii isi permiteau sa fie oameni normali, nu niste bigoti ca noi, era peste puterea mea de intelegere.


Albumul se chema "O suta de pozitii sexuale normale". Nu ma tulburau atat fotografiile, cat cuvantul normal. Ideea ca, si in treburile sexului, ceea ce pentru restul lumii era perfect normal, la noi era de rusine, de tinut la secret, de discutat cu lampa mica si cu chicoteli lubrice. La Congresul mondial al prozatorilor, scriitori de pe toate continentele dezbateau problemele de viata si de moarte ale lumii, iar eu, reprezentantul unei tari unde se vorbea tot timpul cat de avansati eram si cum aveam sa intrecem noi capitalismul chiar si in materie de educatie, ezitam sa cumpar un banal volum despre normalitatile sexului. Nu eram sigur ca urma sa-mi fie confiscat la granita, dar, daca se intampla, bolovanul incepea sa se rostogoleasca. Ai auzit, domnule, ce i-au gasit lui Tudor in geamantan? Si cand te gandesti ca parea om normal!