Luni, leul a scazut la aproape 1/3,40 fata de euro. Nu cu mult timp in urma voci din mediul bancar/financiar anticipau ca Leul va termina anul in jur de 1/3,10 fata de euro; adica un euro va fi in jur de 3,10 lei. Ma intrebam: oare pe ce isi bizuie predictiile acei analisti. Drept este ca unii oficiali ai BNR au facut distinctie intre un leu financiar si unul comercial, ca intrari de capital au fost masive in ultimii ani. Dar sa se ignore cu buna stiinta fundamente economice este greu de inteles. Mai mult, la orizont se adunau nori negri pe fondul tensiunilor existente pe piata creditului in SUA, iar iesiri de lichiditati in lunile mai-iunie a.c., din economiile emergente fusesera un indiciu premonitoriu.


Turbulente majore pe pietele de credit au irupt in august si nevoia de licihiditati, devenita acuta, a condus la iesiri suplimentare de bani din economiile emergente, inclusiv din Romania. Leul, care era puternic supraveluat, nu avea cum sa nu acuze socul. Mai ales ca finantarea deficitelor externe in crestere a devenit tot mai precara in acest an. Sub 40% din deficitul de cont curent este finantat de investitii straine directe (fata de peste 80% in 2006). Restul inseamna indatorare, mai cu seama a sectorului privat. Deficitul de cont curent a ajuns la peste 13% din PIB, anualizat, ceea ce nu avea cum sa nu atraga atentia. Este adevarat ca avem o crestere economica rapida (chiar daca decelarata fata de 2006) in raport cu media din UE. Este vizibil insa ca aceasta crestere este in continuare impinsa de consum, de cererea interna, in circumstantele in care finantarea deficitelor externe nu are o structura adecvata. In consecinta Romania a fost semnalata de catre S&Pa€™s, alaturi de Bulgaria si tarile baltice, ca avand un deficit de cont curent excesiv de mare, ca fiind vulnerabila la socuri externe. Si aceasta s-a vazut in ultima saptamana, cand leul s-a depreciate considerabil mai mult decat alte monede din Europa centrala.

Intrebarea pe care multi o pun acum este: pana unde va merge aceasta depreceiere?


Se cuvine sa fac cateva comentarii in acest sens:
a) deprecierea nu este rea in conditiile date fiind un mecanism de ajustare a dezechilibrelor;

b) pentru ca deprecierea sa aiba eficacitate conteaza mult relatia cu alte variabile cheie din economie. Daca, de pilda, deprecierea (ce ar scumpi importuri si, implicit, preturi la bunuri de larg consum) conduce la presiuni salariale majore (pentru a se compensa cresteri de preturi neasteptate), ce ar fi satisfacute de Guvern, efectul de descurajare a importurilor ar fi anulat in buna masura. S-ar incuraja astfel o spirala preturi-salarii, care ar alimenta inflatia. In acest joc intra si politica bugetara avand in vedere ca este programat un excedent net de peste 2% din PIB pana la finele anului, care mareste cererea agregata, adica importurile.

c) Foarte probabil BNR va interveni pe piata, chiar daca discret, pentru a stopa o depreciere brutala (o prabusire) a leului, care sa periciliteze serios tinta de inflatie pentru anul acesta si pentru cel ce vine ­ tinand cont de lantul de cauzalitati amintit mai sus.  

d) Banca centrala nu are cum sa nu judece contextul economic general. Prin context general am in vedere o economie de dimensiune mica, cu contul de capital deschis, cu preturi interne sensitive la preturile de import. De aici rezulta grija BNR si pentru dinamica cursului de schimb, desi regimul de politica monetara ("tintirea inflatiei") vorbeste oficial numai de urmarirea stabilitatii preturilor.

e) relatia intre economic si politic intra si ea in vizor; ma refer la relatia intre efecte ale deprecierii tolerabile a leului, consecinte ale masurilor de crestere a pensiilor si climatul alegerilor ce se vor succeda in 2007 si 2008.

f) Care ar fi un prag superior de interventie pentru banca centrala  va fi revelat de operatiunile sale din lunile urmatoare. Avem totusi un indiciu in acest sens. Cu timp in urma oficiali ai BNR au spus ca variatii de +10% si ­10% ale leului nu ar fi o drama. Daca nivelul de 3,10 lei/1 euro ar fi un prag de jos (se pare ca BNR a intervenit discret pentru a stopa aprecierea leului) ar insemna ca fata de un nivel central imaginat la 3,35-3,40 un prag superior ar fi in jur de 3,6-3,7 lei pentru un euro.

g) Cu un pret al titeiului in crestere, cu efecte negative ale secetei, cu presiuni salariale mari si cu executie bugetara mai activa este de vazut daca BNR va tolera o depreciere a leului spre 3,6 in acest an.