Nu are in urma sa roluri mari, dar alaturi de colegi a participat la cateva evenimente importante in teatru, mai ales dupa a€™90. S-a implicat in productii de spectacol, cum ar fi "La tiganci". La im­pli­nirea varstei de 50 de ani, ac­trita Angela Ioan mar­tu­ri­seste ca cel mai bine se sim­te in calitate de spectator, atunci cand vede un spectacol de teatru foarte bun.  "Tocmai am incheiat prima jumatate de secol din viata mea. Nu simt nimic special. Probabil ca dupa ce voi incheia a doua jumatate voi putea face o dare de seama a ulti­mului secol. Acum au trecut cateva clipe de cand m-am nascut si nu am bagat de seama prea mult. Cand eram studenta doamnei Olga Tudorache pe care o respect enorm si in fata careia imi scot oricand mainile din buzunar, eram un copil pro­blema, desi eram foarte disciplinata. Stiam asa de multe despre teatru si despre viata, incat o scoteam din sarite pe minunata mea profesoara. Intre timp, desi vorbesc in conti­nuare foarte mult (am acest mare pacat), mai si tac din cand in cand. M-am schimbat din acest punct de vedere si sper sa ma schimb in continuare. Sa tac mai mult. Doamna Olga Tudorache a fost modelul meu pe scena. Nu am cuvinte sa exprim, cat de mult ne-a invatat si cat de multe ne-a transmis prin talentul sau pedagogic. Este o actrita autentica, atat de sincera cand este pe scena si atat de mult o costa tot ce face acolo, incat cred ca acesta este cel mai important lucru pe care ni l-a dat si noua. Sa ne respectam me­se­ria si sa ne respectam publicul. Am facut multe sacrificii, dar nu acela suprem pe care, din pacate, ca­­te­odata meseria asta ti-l cere. Nu mi-am sacrificat viata de familie nici­odata. In rest, am sacrificat mul­ta energie, dar cred ca asta e va­la­bil in orice meserie daca vrei s-o faci de-adevaratelea. Nu meseria iti cere sa­crificiu, tu esti cel care te duci cu sa­crificiu spre meserie. Ma feli­cit ca am reusit sa ma pastrez in viata si ca nu mi-am batut joc de mine in asa fel incat sa mi se intample foarte multe rele. Mi-au ramas in suflet niste ani in care nu am facut poate acel teatru pe care mi-l doream. Am mers foarte mult in tara cu o trupa itineranta in care am fost alaturi de actori foarte buni, jucand in comedioare care mer­geau foarte bine la public. Acestea nu sunt chiar ale sufletului meu, dar in acea trupa m-am simtit foarte bine. Imi aduc aminte cu mare pla­cere de acea perioada frumoasa a vietii mele. As face aceeasi meserie, daca as putea reintoarce timpul. Ar fi lucruri de schimbat, greseli de evitat, dar atunci cand esti in ele nu-ti dai seama. Mi-as umple curtea de copii. Cred ca cele mai importante lucruri sunt credinta, nadejdea si dragostea. Si mai presus de toate, dragostea..."     Parere de rau "Simt ca as fi putut oferi mai mult din mine. Consider ca actorul are o libertate de miscare relativ redusa. Esti ales de regizor, de autorul textului. Poate ca, in aceste limi­te, as fi putut sa-mi castig mai multa independenta, sa lupt mai mult pentru statutul meu" Angela Ioan,actrita