La Manastirea Giurgeni din judetul Neamt se afla o piesa unicat

Asezata intre unduiri molcome de dealuri, in pacea naturii harazita de Dumnezeu spre deplina liniste sufleteasca si trupeasca, Manastirea Giurgeni sta de aproape trei veacuri drept straja si pastratoare a credintei crestine. O data la doua saptamani, in noaptea de joi spre vineri, acolo se fac slujbe de maslu la care participa sute de oameni, veniti sa ceara ajutorul dumnezeiesc pentru vindecarea neputintelor si pentru stavilirea nevoilor lor lumesti. Toti si-au gasit de-a lungul vremii alinarea si au simtit pogorarea puterii sfinte in viata lor. Fiindca s-au rugat cu dreapta credinta, fiindca Dumnezeu s-a indurat in marea Lui milostenie sa dea ascultare rugaciunilor si slujbelor facute, dar mai ales fiindca Manastirea adaposteste o icoana facatoare de minuni, absolut unica prin infatisarea ei: icoana Maicii Domnului care are trei ochi si doua guri.

Cuza Voda a trecut pe plaiul Giurgenilor

In anul Domnului 1724, pe dealurile imbelsugate de la marginea dinspre rasarit a tinutului Romanului de atunci, avea mosii intinse un boier, Giurgiu ii spunea, om cu dare de mana si cu aplecari crestinesti spre cele sfinte. Acolo a poftit boierul sa-si dureze conac si, mai departe, sa-si intemeieze asezare cu suflete de romani. In acelasi an, in Giurgenii purtand numele celui ce stapanea pamanturile, fecioarele care-si inchinasera trairea lumeasca intru Hristos au ridicat, cu osteneala locuitorilor si cu galbenii dati de boier, lemn de sfanta manastire. Avand hramul in binecuvantata zi a nasterii Maicii Domnului, Manastireade maici la Giurgeni obladuia la vreme aceea zeci de inchinatoare la cele sfinte si a avut darul de a imparti, la un moment dat, asezarea in doua zone distincte: Giurgenii boieresti, cuprinzandu-i pe cei care lucrau pe mosia stapanului si Giurgenii manastiresti, pe care-si cladisera trainice gospodarii crestinii care purtau de grija sfantului locas si pamanturilor acestuia. Manastirea a avut, sute de ani la rand, temeinica gospodarire si vrednica carmuire. Legenda spune ca insusi Cuza Voda a trecut pe plaiul Giurgenilor si si-a lasat calul sa pasca in voie pe campul cu grane al manastirii. Manioasa, stareta de atunci i-a confiscat cu strasnicie animalul si, fara sa se lase impresionata de fireturile aurite ale vesmintelor domnesti, nu l-a inapoiat decat dupa ce Cuza s-a rugat de iertare si a facut canonul dat. Mai apoi, pe la 1900, stareta a asezamantului manastiresc era Xenia Sion, singura monahie care, prin vrednicia si credinta sa in Domnul, a fost numita de Sfantul Sinod drept arhimandrit -rang bisericesc acordat, dupa regulile crestin-ortodoxe, doar slujitorilor de parte barbateasca ai lui Hristos. Stareta Xenia si-a castigat un asemenea renume in rindul crestinatatii ortodoxe a vremii, incat a primit, in semn de aleasa cinstire, o tapiserie epitaf pentru slujba de prohod a Mantuitorului, chiar de la tarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Manastireas-a bucurat de libertatea si de frumusetea existentei crestinesti timp de doua secole si jumatate. Apoi, in 1959, au venit stapanitori pagani care, in numele ateismului comunist, au pus lacate grele pe portile manastirii. Maicile au fost scoase de zbiri in toiul noptii, doar in camasile in care se aflau, pentru a fi imbarcate in camioane militare si duse intr-un exil din care numai bunul Dumnezeu mai stie daca au supravietuit sau nu. Dupa ce a zacut zeci de ani in paragina Manastirea Giurgeni a fost redeschisa si redata inchinaciunii abia dupa schimbarea de regim din 1989, de data aceasta, insa, ca manastire de calugari.

---

Despre autor: