Aparitia unei formatii noi pe piata muzicala din Romania este pe zi ce trece tot mai dificila. Doar ca sa-si faca intrarea, „bobocii“ trebuie sa scoata din buzunar peste 50.000 de euro. Cu banii astia, trupa va scoate pe piata un videoclip si un album, totul sub obladuirea unei case de discuri. La randul lor, casele de discuri si-au creat un soi de monopol, in asa fel incat au ajuns sa invarta dupa bunul plac orice debutant. De cele mai multe ori, prin contractele dintre cantareti si casa, primii se aleg numai cu obligatii si datorii.

Despre mafia care se ascunde in spatele industriei muzicale din Romania s-au spus foarte putine lucruri. Unul dintre cei care s-au lovit de aceasta a acceptat, sub protectia anonimatului, sa ne dezvaluie cateva din elementele de culise de acolo. Un artist care vrea sa se faca auzit trebuie intai sa ia legatura cu cei de la casa de discuri. Acolo i se va prezenta un anumit impresar, care va merge cu potentialul solist la un studio de inregistrari. Aceste servicii se taxeaza din start cu 2.000 de euro/piesa, bani care intra in conturile casei de discuri si ale impresarului.
Dupa derularea acestei etape, debutantul se alege cu un CD, pe care este inregistrata piesa lui. Pe aceasta nu exista insa drepturi de autor, astfel incat, in cazul in care cel care nu mai continua intelegerea cu casa de discuri isi pierde si investitia initiala.

Contractul il leaga pe artist de casa de productie
Ca relatia cu cei de la casa de productie sa continue, partile urmeaza sa semneze un contract. Contractul dintre casa de discuri si artisti se poate semna in doua modalitati: o forma pentru artistii care vin cu bani de-acasa si una pentru cei care lasa totul in seama casei de discuri. In primul caz, artistul vine cu banii, care inseamna o suma de minimum 40.000 de euro si apoi isi negociaza clauzele. Pentru fiecare clauza modificata din contract, artistul trebuie sa plateasca suplimentar.