Aflat intr-o vizita in Romania, profesorul de oncologie Victor Velculescu de la Universitatea „John Hopkins", unul dintre cercetatorii de virf din domeniul geneticii, ne-a povestit cum a descoperit mutatiile genetice care conduc la cancer, dar si despre creationism si viata artificiala.

In 2003, revista „Popular Science" v-a clasat printre cei mai „straluciti" tineri cercetatori americani. Cum ati ajuns in acest top?

Imi pare rau sa va spun asta, pentru ca sinteti jurnalist, dar sa stiti ca nu trebuie sa credeti tot ce se scrie in presa. Sint flatat, desigur, de aceasta recunoastere, insa adevarul este ca nu acesta este motivul pentru care facem stiinta. O facem pentru a descoperi noi modalitati de terapie si diagnostic.

Ce traseu ati urmat pina sa ajungeti in avangarda cercetarii?

Am plecat din Romania la virsta de 7 ani, asa ca studiile le-am facut in America. Am urmat Facultatea de Biologie de la Universitatea Stanford, California, si apoi scoala de medicina si un doctorat in genetica moleculara la Universitatea „Johns Hopkins", unde am ramas pentru specializare. Acum 6 ani, am obtinut un post de profesor la aceeasi institutie. In SUA, un profesor preda, dar se ocupa si de cercetare, pentru ca universitatea nu are doar o functie educativa, ci si un rol important pentru a impinge inainte frontierele stiintei. Mai mult de trei sferturi din timpul unui profesor american este dedicat, de fapt, cercetarii. Asta e posibil si pentru ca exista un numar mare de profesori, iar studentii nu sint atit de numerosi.

Cum se integreaza cercetarile dumneavoastra asupra mutatiilor genetice care duc la cancer in mult discutatul proiect al „Genomului Uman"?

In prezent, proiectul despre care vorbiti s-a terminat. A fost important, dar acum si-a atins scopul dorit, acela de a descifra Codul genetic normal al omului. Cu totii avem un Cod genetic, pe care puteti sa vi-l inchipuiti ca pe o plansa arhitecturala. Sau, mai bine, Codul genetic poate fi asemanat cu o biblioteca intreaga de carti, din care proiectul „Genomul Uman" a determinat deja toate „literele" din aceste „carti", adica toate nucleotidele din lantul ADN-ului uman. Ce ne intereseaza acum este sa vedem care dintre aceste „litere" sint „scrise" gresit in cazul bolilor, in celula cancerigena de pilda. Cercetarea genetica actuala doreste sa determine mutatiile care apar in cazul diferitelor boli umane.

Vorbim deci despre o cercetare mai bine focalizata?

Nu neaparat. Acum avem tot genomul, toate aceste „litere" si vrem sa vedem unde apar diferentele dintre celula sanatoasa si cea bolnava. De exemplu, in cercetarea in care sint implicat, am urmarit diferentele dintre tesutul normal si cel cancerigen: din 3 miliarde de „litere", doar 3.000 sint diferite, adica o pondere care e sub 1%. Continuind aceeasi metafora, imaginati-va ca avem un raft de biblioteca si cautam literele gresite din miile de pagini. E ca in Evul Mediu, cind uneori se facea o greseala de copiere si nu se mai folosea acel text. Miza noastra este sa gasim aceste greseli, care apar cu o frecventa de o „litera" gresita la un milion de „litere". De fapt, e ca si cum ai cauta acul in carul cu fin. Nu e simplu si asta este principala dificultate in cercetarea genetica.

Si, totusi, zilnic apar stiri de genul „S-a gasit gena obrazniciei, a alcoolismului etc.". Cit de credibile sint aceste informatii?

Este adevarat ca exista aspecte genetice care contribuie la multe boli medicale si chiar la boli psihice. Cred ca poate exista o predispozitie genetica pentru unele aspecte comportamentale, cum este, de exemplu, depresia. Unele dintre aceste studii sint credibile, altele nu, pentru ca sint facute pe soareci sau in alte sisteme rudimentare, care nu se stie ce relevanta au pentru om. Oricum, aspectele legate de personalitate nu sint complet determinate genetic, ca in cazul bolilor ereditare. Poti sa spui ca ai o predispozitie genetica spre depresie, dar asta nu inseamna ca ea nu poate fi combatuta.

Cum ati detectat mutatiile genetice care determina cancerul de colon si cel de sin?

Am comparat secvente de ADN normal cu secvente din celulele bolnave cu ajutorul unui program de computer care detecta „literele" modificate. Noi am gasit 20 astfel de „litere" gresite din 650 de milioane de „litere" analizate si comparate.

Ce sperante sint pentru tratarea cancerului?

Cercetarea din care fac parte s-a ocupat doar cu identificarea genelor cu mutatii frecvente in cazul cancerului de colon sau de sin. Cunoscind mutatiile mai frecvente, sper ca pe viitor sa se poata gindi terapii concentrate pe aceste gene, dar si noi metode de diagnostic, adica sa poti detecta cancerul mai devreme ca sa-l poti extirpa chirurgical inainte de a invada organismul.

Cum functioneaza terapia genetica a cancerului?

Secventele de ADN care au suferit mutatii pot face ca o anumita proteina sa devina „hiperactiva". Proteina este ca un mic motoras, care ajuta, de exemplu, la procesarea glucozei. In momentul in care aceste „motorase" devin mai active, celulele cancerigene devin dependente de ele. Daca blocam acest „motoras", daca sa zicem aruncam un bat in „turbina" sa, atunci celula cancerigena poate sa moara, oprind dezvoltarea cancerului.

Se vorbeste mai nou despre „consilierea genetica". In ce consta ea?

„Consilierii" despre care vorbiti nu sint niste terapeuti care dau sfaturi, cum e in psihologie. Lucrurile se intimpla asa: daca in familie ai multe persoane cu aceeasi boala, un cancer de sin de exemplu, mergi sa faci teste pentru prezenta modificarilor unei anumite gene. Odata obtinute testele, ele trebuie explicate pacientului, care nu poate sa le priceapa singur, iar uneori nici medicul ne e in stare sa le explice. Asa au aparut acesti „genetic counselors", care explica acest lucru. Oricum, testul se concentreaza pe un numar mic de gene, nu e o analiza a intregului genom. Un astfel de test costa circa 1.000 de dolari.

O alta tema la moda este „viata sintetica". Se poate crea viata pornind de la zero?

Modificarea genetica a organismelor se face deja, cum este cazul plantelor modificate genetic. E clar ca toate acestea ar trebui studiate mai bine, inainte de a fi folosite de toata lumea. Adevarul este ca tot modificari genetice au fost si cazurile in care omul a selectat anumite specii de meri, de ciini sau de pisici. Orice domesticire a presupus manipulari genetice. Doar ca ele au fost facute intr-un timp mai lung, fiind implicit „testate" daca sint sau nu daunatoare.

Cum priviti cererile tot mai dese din SUA de introducere a creationismului in scoli?

Aici exista o neintelegere. Evolutia genetica a organismelor simple poate fi usor de demonstrat la nivel molecular. Poti sa iei niste bacterii si sa arati ca exista o evolutie. Pe de alta parte, evolutia omului sau si interventia lui Dumnezeu in acest lucru - acestea sint alt gen de intrebari. Stim mult prea putine lucruri despre evolutia istorica, de milioane de ani, pentru ca asa ceva nu poate fi experimentat, ca in cazul bacteriilor. Cred in Dumnezeu si cred ca exista aspecte miraculoase, dar asta nu inseamna ca nu cred in evolutia la nivel biologic. Pentru mine, sint doua lucruri separate.

Care este prejudecata cea mai frecventa cu privire la „ingineriile genetice"?

Formula e exagerata. Noi nu vorbim despre „inginerie genetica", ci despre terapii clar orientate, care sa corecteze mutatiile genetice maligne. Medicina ultimilor ani a demonstrat ca este foarte greu sa schimbi o singura gena dintr-o celula a corpului, daramite sa schimbi mai multe gene si sa creezi viata. Este un proces mult mai dificil decit se crede. Cit priveste cercetarea genetica, este nevoie de limite clare legate de scopul cercetarii, iar banii pentru cercetare trebuie sa fie dati de guverne pentru a servi unor scopuri etice.

Conferinta bucuresteana Profesorul Victor Velculescu a sustinut saptamina trecuta, la UMF "Carol Davila", o prelegere despre analiza genetica a cancerelor mamar si colorectal. Subiectul prezentarii a fost un studiu amplu, publicat anul trecut in revista "Science". Folosind tehnici de ultima ora, echipa de cercetatori coordonata de profesorul Velculescu a analizat 13.023 de gene (aprox. 60% din genomul uman) din 22 de tumori maligne de sin si colorectale. Rezultatele au pus in evidenta 189 de alterari ale Codului gentic in tumorile studiate, mutatii implicate in procesul de formare a tumorilor maligne. Studiile precedente nu reusisera sa identifice decit mai putin de o treime din genele alterate in cancer. Conferinta a avut loc la invitatia nou infiintatei Asociatii a Absolventilor Universitatii „Carol Davila", ce reuneste fosti studenti care lucreaza in prezent in institutii importante din SUA si din Europa. La organizarea evenimentului au mai colaborat societatile studentesti bucurestene SSMB si SOMS.

Aflati mai multe despre terapiile "personalizate" ale cancerului pe www.cotidianul.ro/select