Maiestrie - ridica pe degete inima metalului Petru Mandachi, 80 de ani, este singurul "mester de ceaune" din orasul Targu Frumos, urbe altadata plina de mestesugari renumiti in intreaga tara.   Mos Petru, un adevarat artist in domeniu. Un mester pieptanar care a locuit pana deunazi chiar pe Strada Pieptanari, in Targu Frumos. Un "rom de omenie", zice-se, admirat de intreaga breasla si toata suflarea tiganeasca a targului. Ultimul pieptanar si ceaunar din Targu Frumos. Din coarne de bou facea piepteni "desi", pe care ii vindea in toata tara unora dintre romanii care, pe atunci, aveau destui paduchi. Gospodaria si-a ridicat-o din aceasta munca grea, pe care o practica si astazi, insa cu mai putin spor la vanzare. Cand nu a mai putut face piepteni din os, din cauza lipsei coarnelor de vita, s-a apucat de turnat cratite si vase pentru gatit.   Lupta. Astazi, pieptenele des se face din plastic si nu prea mai are intrebuintare, iar asa-zisele oale minune de prin supermarketuri subtiaza punga cu medicamente a batranului, care se incapataneaza sa toarne oale din aluminiu. Vase in care, spune mesterul, iese cea mai buna friptura. Cand focul s-a incins si miezul de aluminiu palpaie galbui, mos Petru apuca carjele si coboara in mica turnatorie. O hardughie cu peretii daramati, cu cuptor serios si utilaje. "S-a incins. Noroc. Toarna", sufla batranul ultimele indicatii. Putere nu mai are decat pentru treburile usoare. In schimb, supervizeaza totul. Nepotii executa. "Scoate forma, toarna, vezi focul." Acum a cazut pe un scaun. Zambetul larg mijeste sub mustata scurta, tiganeasca, a la Hitler. "Se face fum mult, mai aerisim, mai punem carpa la gura, dar tot ne intoxicam, slava Domnului ca n-am murit, mai bem lapte, mai deznegrim funinginea cu o tuica, spalam saracia", spune batranul. Cand era pusti a invatat meseria de la tatal sau. Bunicii sai au lucrat mai mult piepteni. Tatal sau s-a apucat de facut ceaune in 1944, cand nu mai gasea coarne de vita, iar aluminiu era pe toate drumurile, de la armamentul distrus. Ai sai au invatat mestesugul turnarii de la un alt muncitor care turna in intreprindere. Aluminiul se toarna cand ajunge la temperatura adecvata. La 480 de grade Celsius, cand palpaie galben ca un soare. Turnarea unui vas din aluminiu dureaza 1,5-2 ore.   Profit. Bunicii au lucrat mai mult la piepteni. "Acum, lumea nu cumpara, ca nu prea mai sunt paduchi." Pe vremuri, cand kilogramul de carne costa cel mult 13 lei, iar litrul de vin 3-4 lei, castiga pe un pieptene 10 sau chiar 12 lei. A vandut in toata tara, de la Bucuresti, Arad si pana la Salonta, Dobrogea si nordul Moldovei. "Cand ma puneam la treaba, lucram si 50-60 de piepteni pe zi. Intr-un an greu am facut si 100 de piepteni, dar m-au ajutat si tata, si mama. Tiganii acceptau si trocul: luau in schimbul pieptenilor carne de porc, malai, oua, fasole, vin si ce mai avea taranul in batatura, mai ales in prag de sarbatori". S-a insurat, tanar fiind, cu o romanca frumoasa, admirata de toata tiganimea. Era elegant imbracata, in blanuri si bijuterii, cu kilograme de aur pe ea. Si acum o pretuieste, dar si ea l-a iubit mult, ca era mladios si curat, dar mai ales pentru ca avea o fire tare, de barbat puternic. Astazi traieste greu, fiindca are o pensie de doar 168 de lei, ca veteran. Insa cu mainile lui negre, subtiri, ridica pe degete inima metalului si alunga moartea.   ,,Lucram la lumina lampii cu gaz, cu fitil, la lumina lumanarii, dar vad si acum fara ochelari. Ochii is bunisori, dar spatele ma doare, ca am fost ranit in razboi. Am stat mult la pat, dar apoi m-am apucat de munca"   ,,Muncesc si acum, ajutat de nepoti, ca am multi, 17 la numar. Dar tot cu tata lucram cel mai bine. Tata a construit soba, a stiut sa faca cuptorul si eu am invatat de la tata, si am facut cuptorul cu fier beton inauntru"   ,,Acum, un pieptene des nu costa mai mult de 6-7 lei, si abia se vand doi-trei pe saptamana. La fel ca ceaunele. Multumesc lui Dumnezeu, erau vremuri bune, mi-am inaltat cu banii de pe piepteni casa. Intr-o iarna am ridicat-o, pe Strada Pieptanari"   ,,Cand ma puneam la treaba lucram si 50-60 de piepteni pe zi. Intr-un an greu am facut si 100 de piepteni, dar m-au ajutat si tata, si mama. Tiganii acceptau si trocul: luau in schimbul pieptenilor carne de porc, malai, oua, fasole, vin si ce mai avea taranul in batatura, mai ales in prag de sarbatori" Petru Mandachi mestesugar