Marea zapaceala

DILEMA - Unde sunt muraturile de altadata?
Fie ca e traditie, placere sau doar de gura soacrei, conservele nu se mai poarta la fel de mult ca in anii trecuti. Sa fie de vina seceta, care a marit pretul legumelor? Lipsa timpului, care nu ne mai lasa sa ne jucam printre ardei, rosii si gogosari?  Pietele din Bucuresti au fost vara aceasta mai sarace in legume din cauza secetei. Iar atunci cand s-au gasit pe piata, pretul a fost destul de ridicat, de la 2 la 4 lei kilogramul de rosii. Cauza? "Vara aceasta am muncit de doua ori mai mult, fata de ceilalti ani. Am udat gradina, cu furtunul, in fiecare zi", ne marturiseste Gheorghe Mitricuna, agricultor din Magurele. Daca la castraveti a avut o productie destul de buna, varza nu s-a facut aproape deloc, fasolea a iesit "potrivit", iar ardeii nu au avut gust. Alexandru Ion, care a mostenit meseria de agricultor din tata in fiu, are o tehnologie mai avansata. A folosit irigatia prin picurare si astfel spune ca nu a simtit ca a muncit mai mult. Poate si pentru ca, pentru a lucra eficient suprafata de 8 ha, are si doi angajati si un tractor care ii usureaza munca.   LA SAT. In aceste conditii, mai  pun romanii muraturi? Raspunsurile sunt variate. Depinde cui te adresezi. Daca intri in gospodaria unui taran, indiferent de regiunea geografica in care se afla sau de suma mai mare sau mai mica de lei pe care o are, dupa caz, in buzunar, sub cearsaf sau la banca, sigur vei gasi borcane cu muraturi asezate la pastrare intr-un loc rece, de regula in pivnita. "Adevarate opere de arta" spun unii dintre ei, atunci cand te duc sa vezi borcanele in care au fost asezate legumele sculptate. "Ai mai intalnit vreodata asa o frumusete?" continua sa te intrebe atunci cand tu te minunezi la vederea stelutelor de telina, a bradutilor din morcov sau a clopoteilor din ardei. Daca nu te arati prea surprins, ceea ce se poate intampla uneori, tin cu tot dinadinsul sa ti le arate mai de aproape, sa desfaca butoiasele sau borcanele si sa te urmareasca in timp ce gusti castravetii, gogosarii sau alte legume asezate la "mareata conservare". Sunt gustoase au ba?   LA ORAS. La oras insa lucrurile se schimba. La mijlocul toamnei incepe "pelerinajul" in piata, desfasurat in mai multe etape. Prima dintre ele consta in sondarea ofertei si descoperirea celui mai rentabil raport intre calitate si pret. In a doua etapa, oraseanul nostru, incarcat cu sacose rezistente, cat mai multe, incepe atacul. Se negociaza pretul, moment in care apare invariabil aceeasi intrebare: "Dar de ce le dai, doma€™le, atat de scump? Doar suntem si noi oameni!" A treia etapa inseamna lungul drum catre casa. Se chinuie sa se urce in autobuz, ingreunat de prea multele-i sacose, indura, cu rabdare sau nu, admonestarile celorlalti calatori, de genul: "De ce n-ai luat, ma, toata piata cu tine ?!" sau "Ce, ti-ai cumparat autobuz? Fa loc si altora!", dar in sfarsit a ajuns acasa. Scoate din sertar reteta de muraturi imbatabila si trece la treaba. A reusit si anul acesta! Ce conteaza ca va manca doar jumatate din cantitatea de muraturi sau ca le va arunca la ghena imediat ce a venit primavara?! Si-a indeplinit datoria din mosi stramosi. A umplut camara cu muraturi.   CAZ CONCRET. Gheorghe Mitricuna, agricultor din Magurele, nascut intr-un sat din Oltenia, a trait intr-un apartament din Bucuresti pana acum sapte ani. Il intrebam daca pune muraturi. Judecand dupa expresia chipului, intrebarea este de prisos. "Cum sa nu pun muraturi? Cum sa fac altfel, cu toate legumele pe care le am? Ar fi o rusine sa nu le pun in borcane si sa le pastrez pentru iarna. Si cand stateam la Bucuresti, in apartament, puneam multe muraturi. In partile de unde sunt eu, prin Oltenia, barbatul pune muraturile. Asta e treaba lui. Asa ca eu pun, an de an, castraveti in otet sau in saramura, ardei capia in otet, muraturi asortate (gogosari umpluti cu boabe de struguri sau cu varza, alternati cu castraveti, felii de pepene, gutui, pere sau prune murate), fasole la otet. Nici nu mai stiu acum cate muraturi puneam. Este adevarat ca inainte faceam mai multe. Erau si copiii mai mici si le placeau. Acum, nici sa nu auda de muraturi. Imi spun ca e mai bine sa le cumpere de la magazin. Dar eu ce sa fac cu legumele din gradina? Sa nu mananc eu o muratura de la mine din curte? Dar eu pentru ce muncesc? Nu se poate asa ceva!"   "MURATURI TINERE". Ce se intampla insa cu cei tineri? Nu le surade deloc ideea de a pune muraturi. Adica vor sa le manance, dar numai daca le pun altii... in rafturile de la magazin. Motivele sunt multe. Pe de o parte, lipsa de timp. Cui ii mai arde sa alerge la piata si apoi sa munceasca ore intregi in bucatarie, dupa ce si-a petrecut cea mai mare parte din timpul zilei la serviciu, indurand cu stoicism toate nedreptatile pamantului? Si asta pentru ce?  Doar ca sa umple cateva borcane cu muraturi care vor fi sau nu gustoase? Este mult mai sigur sa le alegi de pe rafturile supermarket-urilor, acolo unde si oferta este bogata. Mai napastuite de soarta sunt tinerele familii care stau inca impreuna cu parintii. Nurorile isi sufleca manecile, trec peste prejudecati si isi ajuta soacrele sa umple borcanele cu muraturi, caci, nu-i asa, spun cele din urma, drumul catre inima unui barbat trece prin stomac. Alte nurori, cu prezenta de spirit, impart aceasta sarcina cu tinerii soti. Unul spala legumele, altul le taie. Unul pune legumele la clocotit, altul le scoate cu iuteala. Unul le aseaza in borcane, altul le toarna solutia pentru muraturi. Si tot asa, cand unul, cand altul, pana cand ochiul necrutator al soacrei decide ca treaba a fost indeplinita. Cu mici abateri de la retetar, ca doar e soacra, nu?   Nicolas Appert, parintele conservelor Nicolas Appert (1749-1841), bucatar si patiser francez, a fost incontestabil un om care a revolutionat arta culinara. Jean-Paul Barbier in cartea sa "Inventeur et humaniste" aprecia ca acest om simplu care s-a nascut in vremea lui Louis XV, la Chalons-sur-Marne (regiunea Champangne), a facut o descoperire geniala intre anii 1794-1795, avand la baza o vasta experienta. A gasit metoda conservarii alimentelor in vase inchise si fierberea lor la bain-marie si, de asemenea, a creat prima uzina de conserve din lume. Este autorul lucrarilor "La€™art de conserver pendant plusieurs années, toutes les substances animales et vegetales", aparuta la Paris in anul 1810, dupa care au urmat alte trei editii si "Le livre de tous menages, ou la€™art de conserver pendant plusieurs années, toutes les substances animales et vegetales" (1842). In anul 1806 a expus pentru prima data 52 de sticle cu conserve la expozitia de produse din industria franceza. Pentru succesele si realizarile sale a fost rasplatit, in anul 1810, de imparatul Napoleon, cu 12.000 de franci, si declarat erou national al Frantei. (A.B.)

---

Despre autor: