Comparatie - Capitalismul ideal versus socialismul real
Ion Cristoiu va lansa in curand "Lumea vazuta de un roman rupt in fund - volumul 2". Jurnalul National va prezinta in premiera un fragment din acest volum.    Intr-una din calatorii am ajuns si la Leningrad, actualul Petersburg. Ma insotea, ca ghid de la Moscova, un student din Basarabia. Pe plan local ni s-a alaturat, ca ghid pentru oras, o tanara. Destul de elegant imbracata pentru o rusoaica traind intr-un oras in care am vazut un magazin de proportiile unei hale de peste care oferea, prin rafturile sale cat Nevski Prospect, galosi. Doar galosi. Sute de galosi intinzandu-se unul langa altul, frumos aliniati. Am gasit imediat explicatia, cand mi-a spus ca tatal sau e general de armata in trupele rusesti din RDG. Cu studentul insotitor - imi amintesc - m-am contrazis patimas, intr-o noapte de plimbare pe malurile Nevei, pe tema Basarabiei. El sustinea ca Republica Socialista Moldoveneasca a fost cucerita de fascistul Ion Antonescu. Eu, uitand unde ma aflu si, mai ales, cu cine vorbeam, ma dadeam de ceasul mortii sa-l conving ca Basarabia e pamant romanesc. Despre calatoria la Leningrad am scris, printre altele, aceste randuri, despre care n-aveam nici o indoiala ca aveau sa zaca intr-un sertar:  "La hotelul unde am fost cazat (linga Smolnii, linistit, pus numai la dispozitia oaspetilor straini) sta si o delegatie spaniola. Se remarca imediat prin acel tembelism de voiosie si larma specifice latinilor ajunsi in tari straine. La masa, luata separat, fac mare glas, fumeaza copios, palavragesc si hohotesc pe intrecute. Barbatii, latini bruneti, sunt langurosi si imperciunati, purtand pulovere triumfaliste, pe care scrie vesel «Moscova 1980». Beau, fumeaza, fac curte insotitoarei, se bucura de exceptiile puse la dispozitia strainilor si, in strania lor inconstienta sforaitoare, nu vad si nu se intreaba. Nu vad ca insotitoarea, o rusoaica blonda, cu maxilare mari si solduri planturoase, sporovaie diplomatic, ocolind cu grija problemele delicate, cazand deseori in taceri ganditoare. Cine stie ce necazuri mai are si ea? Nu se intreaba daca belsugul gastronomic de aici e si in restaurantele obisnuite. Nu se intreaba cat il costa pe rusul de rand aceasta cazare luxoasa, aceasta masa imbelsugata si masina care-i asteapta sa se scobeasca, melancolici, in masele. Nu vad si nu se intreaba sau nu vor, poate, sa vada si sa se intrebe. In absenta acestei luciditati necesare, se bucura de ospitalitatea poporului rus cu aceeasi inconstienta cu care un barbat crede ca prostituata, mingaindu-l profesional, il iubeste".   REMEMBER. Impresiile din calatoriile in tara socialismului, zis si real, le-am transcris pe larg in "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", primul volum din seria de note satirice din voiajele peste hotare. Am istorisit, nu fara incantare, despre cheful din pauzele concertelor simfonice, despre maretele cozi la inghetata, despre pustietatea de la GUM-ul cantat de Maiakovski, despre cum m-am trudit sa pun un pachet la mesagerii, despre stelele rosii de cateva tone si despre insii care-ti ofera marfa contrafacuta pe stradutele din jurul ilustrului Mausoleu al lui Lenin. Drept concluzie, scriam: "Moscova, oras solemn, urias, de tar trufas, care are bani si robi, dar nu si gusturi rafinate, oras al bulevardelor late cat o tara si al magazinelor intinse pe zeci de kilometri, blocuri ultramoderne, americane, si cladiri vechi, greoaie. Simti apasarea colosala, de fonta, a temeliilor pe suprafata fragila a stepei. Totul e la proportii uriase: statii de metrou cat niste hangare, coridoare pe care poti alerga cu bicicleta, incaperi de cateva hectare, magazine care aduna totul, poduri aruncate trufas, ca un pariu seniorial, peste ape. Dar, vai!, ce pacat ca aceste dimensiuni infricosatoare, in care se simte gustul pentru bombastic, pentru maret, cuvantarile de la tribune asupra a sute de mii de oameni, spatiul imens al Rusiei si sutele de mii de tancuri, ce pacat ca aceste dimensiuni lasa impresia unui urias care, vazand-o pe iubita vecinului ca poarta pe degetul gingas un inel, ca o parere de aur, ii face iubitei sale cadou un inel de cateva tone! Ce folos ca Moscova are cel mai inalt turn de televiziune din lume, cele mai mari magazine, cel mai mare tun, cel mai mare clopot, cea mai mare sala de mitinguri, cele mai lungi scari rulante de metrou, daca omul simplu, omul acestor magazine, locuitorul acestor blocuri de zeci de etaje, cumparatorul ratacit in imensitatea kilometrica a GUM-ului si TUM-ului, vizitatorul celui mai mare tun din lume nu gaseste lame de barbierit?! Ce folos ca Ermitajul are trei milioane si ceva de piese, ca faimosul calaret de arama sta pe un piedestal de cateva tone, ca Nevski Prospect e o uriasa campie de asfalt, ca Ustniidvor are 40 de kilometri patrati, daca la toaleta de femei e o coada de jumatate de kilometru?! Inca o data Rusia, asa cum ii apare calatorului strain, aminteste de un ins care si-a facut o casa cu o suta de camere, cu frontoane de cateva tone, cu o sufragerie cat locul de acostare a unui transatlantic, dar, in schimb, n-are cu ce o mobila si, in consecinta, el si familia dorm pe dusumeaua uneia din cele o suta de camere si mor de foame, pentru ca bucataria mare si plina de masinarii, ca un combinat, atat de mandru aratata oaspetilor, nu functioneaza!".   CE A MAI RAMAS... Intre timp, marele imperiu s-a facut tandari. A ramas in locul lui darza, in putere si cu basma colorata Maica Rusie. Socialismului real i-a urmat capitalismul ideal. Muream de curiozitate sa vad cat de mult difera Rusia lui Eltin si Putin de cea a lui Leonid Ilici Brejnev. Ma intrebam: a schimbat cu ceva sufletul rusesc trecerea de la socialism la capitalism? Cum arata Moscova economiei de piata? A devenit Maicuta Rusie o lady in adevaratul sens al cuvantului sau a ramas tot asa, o mujica mai descuiata? Mi-as fi putut raspunde calatorind in noua Rusie ca turist. N-ar fi fost de-ajuns. Pentru ca as fi cunoscut doar viata accesibila vizitei pe dinafara. Trebuia sa cunosc, fie si in viteza, viata din inaltele sfere ale puterii. Doar punand alaturi cele intalnite pe strada, ca vizitator obisnuit, cu cele descoperite in Palate, ca oficial, poti cantari daca Moscova Federatiei Ruse difera de Moscova Uniunii Sovietice.   Asa se explica prezenta mea ca jurnalist, alaturi de alti confrati, fireste, in cele trei delegatii oficiale care au vizitat Rusia dupa 1989. In 1996, cu premierul Nicolae Vacaroiu, care urma sa participe ca invitat la o sindrofie internationala. In 1999, cu premierul Radu Vasile, beneficiar al unei invitatii-surpriza din partea lui Vladimir Putin. In vara lui 2003, cu Ion Iliescu, plecat la Moscova pentru a semna tratatul romano-rus. Am putut compara astfel Moscova capitalismului ideal cu Moscova socialismului real. Concluzia? Desi prefacerile sunt vizibile in vitrinele magazinelor, in modernitatea noilor cladiri, in abundenta marfurilor occidentale, in aspectul general al strazilor, Moscova de acum nu se deosebeste prea mult de cea pe care am cunoscut-o inainte de 1989. Fireste, locul butucanoaselor placaje cu indemnul de a depasi planul cincinal l-au luat vioaiele panouri cu indemnul de a te opri la McDonalda€™s. Acolo de unde te priveau revolutionar mulgatoare fruntase, iti arata o coapsa dezvelita june care folosesc numai si numai samponul Garnier. Din panoul dominat altadata de un falnic stahanovist, te priveste azi un barbat cu maxilare de pistolar, imbiindu-te, din toti dintii sai albi, sa folosesti pasta de dinti Palmolive. Oamenii insa - temeiul schimbarii - sunt aceiasi ca si inainte de 1989. Ca si inainte de 1900. Si, tare ma tem, ca si dupa 2010.