Si-au spus asa din prima zi. Le aducea aminte de un vechi film frantuzesc. Intamplatoare ca viata, soarta le-a adus laolalta pe malul marii, in prag de toamna. Cand pana si matelotii lenevesc la prora precum un limoncello in pahar micut. Iar valurile cartofoare striga ca orgasmul chemat la tabla sa reinvete tabla inmultirii. Barbati? Doar in fotografii, doar in cutiile cu trabucuri duse pe brat de femeile restaurantelor. Peste noapte, chipurile moderniste ale doamnelor de la malul marii au prins contur de pension. Le mai lipseau umbrelele cu dantela. Si corsajele cu trandafiri galbeni la decolteul interzis saruturilor adanci, permis doar saruturilor din varful limbii. Discutiile, interminabile, erau neobisnuite: de ce il iubea Maria Callas pe Onassis, ce actrita a "jucat-o" mai bine pe Anna Karenina si cate altele. Se intrebau, vazand batrane ce-si bronzau multele cute ale pielii, daca si ele vor ajunge asa.  "Cu siguranta", isi raspundeau tot ele. "N-ar fi frumos?", se intrebau tot ele. Da. N-ar fi frumos sa imbatranesti intr-un loc la malul marii, acolo unde batranetea devine nerusinata? Acolo unde doamna in varsta insotita de don Giovanni, pe care il recomanda "doar prieten", da sfaturi: "Sa va maritati in sanie, fetelor". Se aflau intr-un loc cu orasele de sambata. Unde "Life is like a pipe", cum canta Amy Winehouse. Foarte potrivit pentru a scrie - satisfacut si creativ, romane inspirate de toaletele cat o tabachera, in care trecute cocote se ciupesc de pleoape. Foarte potrivit pentru a ramane definitiv in el, ca romancier sub pseudonim. Restul e interminabila poveste de duminica, in prag de cautate muraturi.