Pe cat de mult iubesc Bucurestiul, pe atat de tare ii detest si-i urasc clima. De fapt, o parte din ea; verile si iernile. Cioran are o expresie: "être à la merci de l'atmosphere"; sa te afli la cheremul climei. Este o umilinta usturatoare. Nu m-a exasperat nimeni cum au putut-o face nenumarate zile de zaduf (puteam scrie o carte despre luptele mele cu tantarii din anii '70-'80, cand nu aparusera eficientele "pastile" concepute impotriva lor) sau nenumarate zile si nopti de ger.
Nu impartasesc ideea ca traim un proces de schimbare a climei. Este o ieftina gaselnita gazetareasca, infirmata, de altfel, de un meteorolog serios, I. Balta, care a aparut lunile trecute pe ecranele televizoarelor. Ziaristii de televiziune, lipsiti de o elementara instructie, care nu-i decat anticamera culturii, nu l-au citit pe Caragiale, darmite pe memorialistii romani. Pe vremea lui Caragiale, temperaturile de 40 de grade erau frecvente vara in Bucuresti. Iata cum incepe schita "Situatiunea": "A fost o zi ingrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu dupa miezul noptii parca s-a mai domolit putin cuptorul, parca incepe sa mai poata respira omul...". Primele randuri din "Petitiune": "Toata noaptea a bantuit o caldura apasatoare si acuma, pe un cer senin, a rasarit soarele, amenintand cu o groaznica dogoare... Sunt 7 ceasuri fara 10 minute...". Ar merita ca un critic sa scrie un studiu despre aspectele climei in opera lui Caragiale.
Clima Romaniei, indeosebi a sudului tarii si, implicit, a Bucurestiului, poate avea nuante superbe, dar si manifestari infecte ori tenebroase. Le mentioneaza memorialistii; de la Ion Ghica la Constantin Argetoianu. Acesta din urma, de pilda, enumera in insemnarile sale din 1940 inundatiile cu efecte coplesitoare dupa o iarna cu geruri naprasnice. Doi ani mai tarziu, langa Brasov, la Bod, se inregistra de altfel recordul national de temperatura sub zero: minus 42 de grade.
Imi amintesc anii '70 si inceputul deceniului urmator, cand ploile inlocuisera zapada si cand oamenii cugetau prin tramvaie si troleibuze ca s-a schimbat clima si ca nu vor mai reveni iernile de altadata. Pe atunci exista o teorie "stiintifica" opusa celei de astazi: planeta se raceste. In colectiile revistelor "Lumea" si "Flacara" au ramas articole pe aceasta tema. Din 1985 a inceput si la noi un sir de ierni geroase, intrerupt doar de blanda iarna de anul acesta. Nu am uitat caldurile terifiante din 1985 si 1986, care au efectuat nu doar Romania, ci si Grecia, Italia, Franta, Spania, unde au murit atunci sute de oameni. Regimul nu falsifica, totusi, temperaturile, deindata ce Radioul anunta, de exemplu, 29 de grade la miezul noptii in Bucuresti, insa nu spunea populatiei cum sa se protejeze de caldura, nici nu marturisea numarul celor ucisi de canicula. In magazine nu existau, ca astazi, nenumarate sorturi de apa plata, carbogazoasa, de sucuri. Unicul lichid potabil ramanea apa de la robinet, iar despre aer conditionat nici nu putea fi vorba. De aceea verile constituiau un iad. Au ramas un infern pana in prezent. Si asa vor ramane.
Clima Romaniei, indeosebi a Bucurestiului, este un dat; o pedeapsa cumplita. Poate una pe masura noastra. De aceea ea nu se poate schimba decat in mintile incinse de transformism si rupte de realitate ale unor oameni.