Degringolada in care se complace de la un timp PSD este explicabila prin absenta liderului de anvergura, Mircea Geoana nefiind un astfel de personaj. Ungerea sa ca presedinte al celui mai "dolofan" partid de la noi s-a datorat conjuncturii norocoase si manevrelor de culise inca tulburi. Se dorea, la presiuni interne si internationale, primenirea demodatei formatiuni, inclusiv prin schimbarea conducerii, banuite de afaceri ilicite cu termopan sau de tranzactii aeroportuare dubioase ori de inadecvare politica. Pentru atingerea acestui scop s-au incheiat intelegeri contra naturii, s-au suspendat dusmanii parelnic ireconciliabile si s-au ascutit pumnalele nerecunostintei. Propulsat capetenie peste pesedisti, "infatuatul" Geoana, fara vreo performanta politica, s-a straduit mediatic sa-si demonstreze vocatia de lider. O stradanie degeaba, un efort in van, fiindca fostul ministru de Externe n-are vana, iar carisma abia de-i ajunge pana la usa propriului cabinet, cat sa-l impresioneze pe bietul usier. Discurs caznit si strepezicios, gesturi imitate si artificiale, platforma  subtire, aderenta palida, etichete iliesciene sau vanghelice dezonorante. O zbatere, adesea caraghioasa, din care memoria colectiva n-a retinut decat insultele ce l-au insotit in chicotelile  multimii, dedate pe veci bascaliei gloduroase. In spatele sau e un gol mazgos, din care, arar, se ivesc doar cuvantatori, nu si coechipieri. Seful "cocorilor", metamorfozati subit in furnicute (sau viceversa), e singur si slalomul printre grupurile si grupuletele din interiorul partidului l-au sleit de energie. Nici n-apuca sa spuna ceva, ca o voce din preajma il si contrazice, il ataca, il maimutareste, ii subrezeste soclul de mucava. Parasitul Geoana este, neindoielnic, liderul cel mai contestat, o figura  trista a politicii dambovitene, desi pastoreste al dintai partid al tarii. Pai, in comparatie cu tribunul Vadim Tudor, Mirciulica pare un baiat de mingi, iar liberalul Calin Popescu Tariceanu se poarta de parca i-ar fi profesor. "Cocoselul de la Cluj", democratul Boc, e o alta masca a starostelui hipertiroidian Basescu si asta ii ajunge  sa se inchipuie "apostolul democratiei". Marko Bela intruchipeaza o lume aparte, ermetica si aproape cazona, iar Dan Voiculescu e ditamai  "mogulul" capitalist. Despre Gigi Becali n-are rost sa vorbim, de vreme ce PNG e o caruta rudimentara, hatanata de toanele latifundiarului cabotin.


In  Romania, un lider puternic de partid presupune, inainte de toate, o functie de stat importanta, in afara careia autoritatea nu e de conceput. Ideal e sa fii premier, caci inalta dregatorie ii face sa tremure pe platitorii de cotizatii ideologice. Primul dintre ministri are la indemana tintarul cu numirile in jilturile ministeriale si administrative, jobenul cu dosarele penale si tot ce inseamna banul public. Nu demult, Adrian Nastase biciuia cu mana forte armata de soldatei trandafirii si nimeni nu cartea in front, cu exceptia  legendarului urmas al raposatului Ceausescu. In rest, tacere, partidul era Nastase si Nastase era PSD. Cum se intampla intotdeauna, lasitatile servile de atunci s-au razbunat si, in prezent, temutul Nastase a devenit doar inculpatul exemplar al coruptiei guvernamentale si posesorul de rubrica la ziar. O soarta ce-l pandeste si pe actualul chirias din Palatul Victoria, daca "Highlander" nu-si gestioneaza inteligent relatia cu partidul liberalilor nestolojanizati.


Nu-i rau sa fii nici presedinte, desi, formal, trebuie sa joci cartea neutralitatii partinice. In realitate, lucrurile se petrec invers, iar domnii Iliescu si Basescu s-au infruptat cu toptanul din smecheria constitutionala a echidistantei. Din maghernita saracacioasa a "opozitiei", liderul de partid nu mai are ce da si usor, usor, el se transforma in prizonierul nevolnic al structurilor de putere controlate de liderii locali. Asa se explica situatia stanjenitoare a "imprudentului" Geoana, incapabil sa iasa din incoltirea "junilor" Ponta, Dragnea, Mazare si Rus, de pilda, care dancuiesc de zor, de dincolo de  granitele judetelor ai caror jupani plebiscitati  sunt. Si-n plus, greii partidului debarcati deunazi uita anevoie gloria de odinioara si umilinta indurata de-a lungul campaniilor de presa oranj, concertate si premeditate. Cu atatia insi potrivnici, surclasati de spiritul machiavelic al Viorelului Hrebenciuc - marchizul neintrecut al combinatiilor politico-finanaciare - , Mircea Geoana e ursit infrangerii zgomotoase, izgonirii premature din iatacul pesedist din Kiseleff. Iar tradarea sa, e o parere, a capatat contur in munti, langa castelul lui Dracula, cand i s-a servit galusca otravitoare a motiunii de cenzura. Si inghitind-o la repezeala, in nedezmeticirea postreferendum, i se pregateste acum inmormantarea politica. Macar de si-ar tocmi niste bocitoare mai de Doamne-ajuta, dar tare ma tem ca si pe catafalcul rozaceu va fi singur. Singur si neregretat.