Alinierea mai ferma la miscarea ecumenica nu este cel mai mare pericol care pindeste BOR. Poate ca nici nu este un real pericol.

Colaborarea cu un fel de „agenturi straine" - reteaua de reprezentanti ai miscarii ecumenice - a fost, in campania electorala sui generis pentru desemnarea viitorului Patriarh, una dintre acuzele cele mai clare. Tinta lor exclusiva a fost mitropolitul Moldovei, Daniel, candidatul pe fruntea caruia mass-media au lipit eticheta greu de dezlipit de „reformist". A existat, in saptaminile de campanie, si un moment in care o obscura asociatie - Comunitatea Crestinilor Ortodocsi Practicanti din cadrul BOR - a lipit mai multe afise in care Daniel Ciobotea a fost acuzat ca „a fost angajat al catolicilor, propus de masoni si ca are inclinatii de dictator".

Atentia speciala pe care Daniel o acorda miscarii ecumenice ar echivala, in ochii „traditionalistilor", cu un deviationism impardonabil, cu alterarea Traditiei (ortodoxe), cu pingarirea ortodoxiei. Conform acestei logici puse la lucru, BOR, in opinia durilor traditionalisti, ar trebui sa fuga de ecumenism ca dracul de tamiie. Bineinteles, Daniel ar trebui sa fie marginalizat, iar puterea sa, indiguita.

La ora la care scriu acest text, stiu si stie toata lumea ca atit Daniel, cit si Bartolomeu Anania (plus neasteptatul Ioan Selejan) au intrat in finala pentru desemnarea viitorului Patriarh al Romaniei. Insa, indiferent cine va fi numarul unu al BOR, nu fuga de ecumenism este solutia pentru a restaura, pe baze sanatoase, aceasta institutie atit de gaunoasa si, paradoxal, atit de pretuita de catre romani.

Fuga de adevar continua sa ramina problema cea mai dificila cu care se vor confrunta BOR si liderul sau, indiferent de cine va fi in fruntea sa. Nu „diviziile" de ecumenisti sapa in continuare temeinic la radacina institutiei numite BOR. Dosarele de colaborare a preotilor cu fosta Securitate au ramas ferecate; desferecate si insotite de un gest public de penitenta din partea celor „care au dat cu subsemnatul" la Secu ar asigura un supliment deloc de neglijat de respect pentru aceasta institutie. Apoi, obsesia pentru Catedrala Mintuirii Neamului si punerea repetata in paranteza de la virful BOR a sensului adinc al bisericii (acela de „comunitate"; comunitate de oameni, nu ansambluri rezidentiale) intaresc brandul de institutie care se ocupa mai mult de afaceri imobiliare decit de oameni. In fine, apropo de ecumenism, cea mai buna metoda de a face ca traditia sa straluceasca este sa mai stergi din cind in cind praful care s-a pus pe ea.