Caci dezvaluirile asupra colaborationismului acestora cu fortele de represiune ale regimului comunist influentau decizia Colegiului elector. Exista un gram de adevar in contestatia de mai sus. Declaratiile Colegiului CNSAS - sau, cel putin, ale unor membri - privind finalizarea cercetarilor in perspectiva alegerii noului patriarh sugerau dorinta implicarii in eveniment a acestei institutii a statului. Or, alegerea libera a conducatorului unei organizatii religioase reprezinta un atribut al autonomiei ei.
Pe langa principiul de mai sus, indiscutabil, exista insa si alte elemente de luat in seama. Mai intai, faptul ca Biserica Ortodoxa insasi a renuntat la o parte semnificativa din autonomia sa cand a cerut si acceptat salarizarea preotilor, cand a cerut si primit uriase resurse din fondurile publice, a caror cheltuire ar trebui s-o explice, sau cand incaseaza donatii destinate ajutoarelor umanitare. Toate o obliga sa deschida dosarele financiare si de activitate in fata autoritatilor publice.
Totusi, nu acestea sunt principalele argumente pentru legitimarea trecerii prin, dosarele slujitorilor de cult. Influenta pe care o au asupra societatii, rolul lor in ritualuri precum spovedania le da preotilor autoritate asupra credinciosilor si ii pune pe ultimii intr-o situatie vulnerabila. Acestea sunt motivele de fond care explica interesul public in cunoasterea trecutului informatorilor, agentilor si ofiterilor in sutana si legitimeaza investigatiile CNSAS in aceasta chestiune. Ca urmare, cetatenii au dreptul sa fie informati pe cine au slujit, cu adevarat, pe cei considerati invatatorii lor spirituali.
CNSAS nu poate incepe investigatii autosesizandu-se decat in cazul persoanelor care ocupa cele mai inalte functii in stat. Numai ca solicitari privind colaborationismul ierarhilor au fost facute inca din anul 2000. Cel putin doua cereri in acest sens au devenit publice. Colegiul condus de Gheorghe Onisoru nu a catadicsit sa dea un raspuns in ciuda obligatiei exprese a legii. Faptul ca membrii Colegiului nu au fost chemati atunci in justitie poate fi trecut ca un minus in contul solicitantilor. Daca ar fi facut-o, poate astazi tema deconspirarii liderilor religiosi s-ar fi aflat intr-un alt stadiu. Intre timp, s-au adaugat si alte cereri de informatii in legatura cu eventuala calitate de agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a sefilor de culte. Nici adresa cu acest continut a asociatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta din luna martie 2007 nu a pus in miscare Colegiul CNSAS.
Si iata, dintr-o data, au inceput sa curga informatii cu privire la candidatii la pozitia de patriarh. Dar nu ca efect al mobilizarii societatii civile, ci a societatii cu epoleti care are acces la datele din culise. Dupa stil si mijloace, pare ca aceiasi care s-au infruntat in anii '90 sustinandu-i fie pe Ion Iliescu, fie pe Vadim si Funar, s-au infruntat din nou astazi pentru a-si impinge favoritii pe scaunul patriarhal. Faptul ca la peste 17 ani de la caderea regimului comunist competitia pentru Intaistatatorul BOR s-a dat intre doi ierarhi pe care Nicolae Ceausescu ii confirmase ca purtatori de cuvant ai politicii regimului in lume arata incredibila rezistenta a vechiului sistem.