""Cea mai frumoasa istorie a fericirii"

Cu marele, vechiul lor ta­lent de-a face spectacol serios din fermecatoarele nimicuri ale bunei frivo­li­tati, trei francezi si-au pus in cap sa scrie "Cea mai frumoasa istorie a fericirii." Stimulati din cand in cand interogativ de Alice Germain, cei trei - André Comte-Sponville, Jean Delumeau si Arlette Farge, in traducerea Marinei Muresanu Ionescu, editura ART - ne arata cum, din antichitate, "destinul" fe­ricirii s-a impletit cu cel al filo­sofiei, cum a luat fericirea in Oc­cidentul crestin "forma unui pa­radis menit sa ne consoleze de toate spaimele omenesti si sa ne induca speranta unor bucurii vesnice", respectiv cum a devenit fericirea scop politic si cautare colectiva in Secolul Luminilor. Sponville este istoric al filosofiei, Delumeau face istoria men­ta­litatilor religioase, iar Arlette Farge, de la CNRS, este specialis­ta in comportamentele populare din veacul 18. Citindu-i, ai ocazia sa te gan­desti - a cata oara? - la relatia fe­ricirii cu placerea sau cu im­pli­nirea, cu viciile sau cu intelep­ciunea. Ce va sa zica fericirea: ceea ce ai din plin si-ti valo­rizeaza fiinta sau, dimpotriva, ceea ce nu ai iti doresti cu ar­doare si te consuma bo­varizant? De fapt, dupa care-ti este verbul definitoriu al persoanei, dintre cele trei esen­tiale - a fi, a face, a avea - asa-ti va fi si sta­rea de fericire, punctata mai rar sau mai des cu momente de placere. Te poti considera feri­cit la capatul vietii fiindca te-ai im­plinit ca om si parinte, consu­mandu-ti cu temei randuiala fie­carei felii biografice, dupa cum te poti afisa ca fericit fiindca, perfect egocentrat, ai acumulat, do­mi­nat si dictat o viata, afi­san­du-ti setea de putere ca suprema voluptate. Se pot detecta oare niste var­s­­te ale umanului intre extazul efemer si buna resemnare, intre pa­siunea constructiei si placerea dis­trugerii, intre fervoarea religioasa, daruirea sociala si slujirea neconditionata a simturilor, intre carpe diem si memento mori, intre fericirea ca des­franare si fericirea ca masura? Da, sustin autorii, "fericirea are o istorie. Ea nu a fost intotdeauna considerata un scop al existentei si nici ideal de viata. Unii au preferat intelepciunea sau dragostea. In plus, ea a fost reprezentata sub diferite forme de-a lungul vremii: ca un pa­radis, apoi, o data cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, sub forma unei societati de oameni liberi si egali. Ne-am propus sa refacem tocmai acest parcurs istoric, punand fata in fata discursul filosofilor, al credin­cio­silor si al istoricilor. Cum putem spera sa fim fericiti? Trebuie sa profitam de viata si de fiecare clipa alergand dupa placeri ? Trebuie sa urmarim cu orice pret reusita, sa ne imbatam cu cele mai nebunesti pasiuni?". Oare cautarea fericirii ne condamna la un balans permanent intre pesimism si optimism, nadejdi ardente, frustrari amarnice si asteptari inselate? Se poate conserva fericirea? Cartea este, indraznesc sa spun, captivanta nu (atat) prin sine, ci prin multimea de ocazii de reflectie personala pe care le ofera fiecarui tip de cititor. Eu, de pilda, am ales din afir­ma­tiile lui Sponville relatia dintre bunatate si fericire, con­vingerea lui (in fond, a filo­sofiei vechilor greci) ca "un om rau poate resimti placere, dar nu poate fi fericit". Dar "un om moralmente bun, un in­telept, poate fi neferi­cit? La aceste doua intrebari majoritatea an­ticilor raspund negativ, in timp ce noi, modernii, am raspunde mai degraba afirmativ". Tot asa, am decupat credinta lui Pascal cum ca fericirea nu este niciodata acordata prezentului, ci numai asteptarilor de viitor: "Astfel, spune el, nu traim niciodata cu adevarat, ci doar speram ca traim, pregatindu-ne mereu sa fim fericiti. E inevitabil sa nu fim niciodata". Inchei cu buna vorba a ace­lu­iasi Sponville, pe urmele Ba­tra­nilor: "Este deja o fericire sa te tre­zesti dimineata simtind ca bucuria este imediat posibila"!     "Dat fiind ca suntem muritori, nu exista fericire fara acceptarea propriei noastre morti si a celorlalti. Aceasta este intelepciunea lui Montaigne. «Orice mul­tu­mire a muritorilor este muritoare.» La fel ca orice fericire" André Comte-Sponville

---

Despre autor: