Titeiul rosu, leac de sarac

Farmacie nu au avut niciodata. Medic, de putin timp... Dar oamenii din satul Campeni nici ca s-au plans. Stramosii lor au gasit medicamentul universal, titeiul rosu, iar urmasii par sa nu renunte la el, nici macar in lipsa unei probe de laborator care sa ateste valoarea sa terapeutica. Daca in trecut lichidul roscat era pentru intreaga comuna Parjol unica sursa de venit, acum, o data cu privatizarea si cu inchiderea partiala a sondelor, a ramas doar leacul greu de gasit care le vindeca oamenilor reumatismul.


Oamenii din satul Campeni, judetul Bacau, si-au dus viata multa vreme in ritmul sacadat al sondelor de petrol, care au impanzit de zeci de ani locul in care si-au asezat casele. Titeiul extras din adancurile bogate ale pamantului lor, la inceput cu ajutorul cailor, apoi, de-ndata ce lucrurile au evoluat, cu ajutorul tehnologiei moderne, le-a adus painea pe masa, dar le-a oblojit si trupul, atunci cand necazul bolii a dat peste ei. Caci, spun localnicii, nu-i om in comuna Parjol care sa nu se fi masat macar o data cu lichidul roscatiu si unsuros pe maini, pe picioare sau pe spate si sa nu fi scapat ba de reumatism, raie sau cine stie ce alta "lighioana de boala". "Mi se intampla sa nu pot sa ma misc. Ramaneam intepenita. Dimineata ba nu puteam sa intorc gatul, ba sa-mi indrept spatele, asa de rau am patit din cauza oaselor. Io de mica am suferit de dureri. In tinerete, cu copiii dupa mine si numai prin apa rece cu picioarele si mainile, tare rau am subrezit. Medicamente, nimic. Si mama m-a invatat ce sa fac: mergea in deal, lua intr-o galeata titei si ma ungea cu el peste tot unde ma durea. Azi asa, maine asa, si treptat am inceput sa ma dreg. Ce, pe vremea mea era medicamente ca acum? Petrolul asta era unguientul nostru!", povesteste cu foc tanti Aurica. A ajuns la 70 de ani si la titeiul tamaduitor tot nu a renuntat, desi fiica si ginerele sau, neincrezatori in efectul vindecator al lichidului, o tot boscorodesc ca mai bine ar lua calea medicamentelor din farmacie.


DOAR PENTRU "BASTANI". Pe ulita satului, pustiu mare. Oamenii parca s-au lasat de munca si isi petrec ziua rataciti prin carciumi sau asteptand pe banca la poarta banii de somaj. "Trista ne-a fost soarta asta!", spune cel care avea sa ne fie ghid printre sonde, Constantin Zaharia, unul dintre putinii angajati care au scapat de disponibilizare. Isi infige zdravan picioarele in pamantul jilav si strange puternic din dinti. Dopul de fier infipt in gura putului cu petrol nici nu se clinteste sub stransoarea cheii franceze. Nea Constantin insa, om la vreo 40 de ani si bun cunoscator al meseriei sale de sondor, nu se lasa. Bate de cateva ori cu ciocanul in fierul intepenit, si apa tasneste la suprafata. Titeiul rosu, de-acum celebru in zona campenilor, nici ca se zareste. Explicatia e simpla: "Toate sondele cu titei rosu au fost inchise. Doar asta ce este mai folosita. Dar nu mereu, ci numai cand vin mai-marii de la centru si dau ordin sa se puna in functiune. Si-atunci pacura asta rosie e scoasa la suprafata cu ajutorul troliului. Nefiind folosita mereu, titeiul iese mult mai greu", spune barbatul si ridica din umeri, semn ca nici acum, dupa atatia ani de cand lucreaza pe platoul petrolifer, nu poate intelege de ce "mina noastra de aur" nu este valorificata la maximum. "Fiecare trage pentru el", spune fara sfiala Toma Baban, maistru interventii. De 30 de ani lucreaza in domeniul petrolului si prin fata ochilor i-au trecut "putini oameni care vor sa faca cu adevarat treaba. Ma uit aici, la noi. Ca sa putem face lucru serios trebuia sa se investeasca. Fiecare sonda trebuia imprejmuita cu marmura. Drumurile de la o sonda la alta sunt de multe ori inamolite. Daca s-ar pune in productie toate sondele, multa bogatie s-ar revarsa. Desi s-a privatizat, nimeni nu investeste nimic, ba, dimpotriva, prefera sa le inchida, zicand ca sunt neproductive. Din trei schimburi cate erau acum a mai ramas doar unul. Pacat, pentru ca pacura aceasta este fluida, nu ingheata iarna, gradul de impuritati este foarte mic, calitatea-i buna, dar dezinteresul mare".


LEAC PENTRU STOMAC. Daca in trecut nu era satean care sa nu vina acasa cu bidoanele sau cu galetile pline de petrol scos chiar de el, doar punand o curea pe sonda, de mai bine de cinci ani, oamenii nu se mai pot atinge cu una, cu doua de titeiul care le-a facut comuna cunoscuta. Supararea-i mare si nedumerirea in care oamenii se afla, si mai si. "De cand s-o privatizat, situatia oamenilor din comuna s-a schimbat foarte mult. Majoritatea barbatilor lucrau la sonde, acum, daca mai sunt vreo 30 de tinerei. Restul, lasati pe dinafara la o varsta la care cu greu poti sa te angajezi pe undeva", spune secretarul primariei, Nistor Neculai. Si asta e doar una dintre supararile consatenilor sai. Cealalta, greutatea cu care acum fac rost de pacura care "ne-a tinut sanatosi atata vreme". "Am suferit luni de zile de dureri de stomac. Am incercat medicamente. Am tinut regim. Degeaba. La inceput mi-a fost teama sa incerc, dar, daca am vazut la restul lumii, am zis, mie de ce mi-ar face rau? Si asa am inceput sa urmez reteta auzita in sat: doua cubulete de zahar pe care picuram doua-trei picaturi de pacura si le inghiteam pe stomacul gol. Cu timpul am inceput sa beau cate un gat, asa, simplu, fara nimic. Dupa cateva saptamani mi-a fost extraordinar de bine", se faleste Victor Radulescu, unul dintre ghinionistii care au fost lasati la vatra dupa ani in sir de munca printre sonde.


GASIT CU GREUTATE. In satul Campeni, doar localnici care par sa tina la avutia lor si sa suspine indelung dupa vremurile de odinioara. Nici acum, desi le este greu, nu se lasa pana nu fac rost de o sticluta cu petrol, pe care o tin la capul patului si o desfac ori de cate ori durerea, mai ales cea de oase, ii sacaie. Femeile inventive au si nascocit tot felul de retete care, zic ele, fac adevarate minuni. Stanciu Nicolae, om la 60 de ani, spune rar si pe-ndelete reteta care l-a eliberat de o mancarime de piele, ba si de viermi la stomac sau de reumatism: "Se pun la macerat intr-un litru de petrol ba radacini de hrean, dar cel mai bine castane maruntite, si se lasa cam o saptamana la loc intunecos, iar amestecul asta te scapa de multe nenorociri", ne asigura omul necajit ca acum, o data cu privatizarea sondelor, greu mai poate face rost de un strop de petrol. "Cand mai extrag ei de la sonda 17, mai facem si noi provizii de cateva sticle. Ne strecuram acolo si doar punem apa, ca ea iese la suprafata. Pacat ca nu le dau drumul, ca multa bogatie se ascunde in pamantul asta", spune barbatul. A auzit el ca acum ceva vreme s-ar fi dus o proba de petrol rosu la un laborator din Iasi. Rezultatul nu l-au mai aflat niciodata, lucru confirmat si de primarul comunei. Edilul e insa hotarat acum sa nu mai lase sa treaca timpul si sa duca el insusi mostra de titei pentru a se stabili o data pentru totdeauna adevarul si a inlatura multiplele variante vehiculate prin comuna.


INCREDERE NEZDRUNCINATA. Oamenilor din Campeni insa nimic nu pare sa le zdruncine credinta ca titeiul n-ar avea dar vindecator, mai cu seama de cand au auzit vestea ca o contabila din Pascani, care timp de patru ani a venit pentru a lua petrol de la ei, s-a vindecat de cancer la san. "Seful nostru se milostivea de ea si ii dadea mereu cate o sticla de petrol. Ea o ducea la un laborator in Pascani si, din putinul petrol pur care ramanea, faceau un fel de solutie pe care femeia trebuia sa o bea treptat-treptat, de la o picatura pana cand ajungea la 15 picaturi. Intamplarea este adevarata. O cunosc pe doamna aceea, am vorbit de atatea ori cu ea. Mi-a dat reteta. Titeiul trebuie prelucrat in laborator. Nu cred ca ar fi batut atata cale doar pentru o sticluta de titei, daca nu i-ar fi facut bine", povesteste responsabila departamentului de interventii. Dupa care pleaca capul. Ce folos?!... Oamenii au ramas fara locuri de munca, iar substanta pe care ei o considera tamaduitoare zace in adancurile pamantului...


AmeliorareCat de miraculoase sunt efectele titeiului rosu nimeni nu poate spune cu siguranta. Inginerul Militaru Marius, responsabil cu bunul mers al treburilor pe platforma de petrol, crede ca titeiul este bun doar pentru a fi combustibil si ridica din umeri atunci cand este intrebat despre soarta sondelor inchise, dar si despre cea a zecilor de sateni lasati fara loc de munca, recunoscand insa ca nivelul de trai al comunei s-ar ridica considerabil daca toate sondele ar fi repuse in functiune. Medicul comunei, Oiegar Horatiu, se fereste sa dea vreun verdict, dar recunoaste ca starea multor oameni s-a imbunatatit in urma folosirii titeiului. "Am observat ca pacura asta are efect in cazul reumatismului acut, nu si cand e vorba despre faze cronicizate. Amelioreaza starea de sanatate a oamenilor, ii scapa de paduchi, de scabie, iar pentru dureri provocate de lovituri, cazaturi, pentru cresterea parului este foarte buna."

---

Despre autor: