Monopol in doi nu se poate

Cand statul a pus monopol pe bautura si pe tigari, acum nu mai stiu cate mii de ani, a avut el saracua€™ motivele lui: n-ai cum sa ratezi cu astea. Toata lumea bea, toata lumea fumeaza. Iei o parte din asta, iei de la fiecare, la sigur.

Acum imaginati-va o chestie. Sa zicem ca ai monopol pe bautura si piata ta s-a saturat. Nu mai cresti incasarile, ca n-ai de unde. Si totusi vrei, ca asa e frumos, e natural: si copacul, si papadia vor sa creasca mari. OK. Deci, ca sa cresti, decizi ca bautura ta nu mai poate fi bauta decat in paharele produse de tine. Ca sa fii sigur, pui ceva in ea, care dizolva paharele tuturor celorlalti sau macar le blegeste, de curge tuica pe pantaloni. Incepi sa vinzi bine pahare si iei o portie mare din piata asta, desi, intre timp, au descoperit si altii secretul. Nu-i nimic, oamenii mai si mananca la masa. Si-atunci mai pui ceva in bautura, ceva care reactioneaza prost cu furculitele obisnuite, de inox. Oamenii nu mai pot si bea, si manca in acelasi timp (multitasking ii zice in IT) decat cu niste furculite speciale, care nu dau gustul rau, si care - surpriza! - sunt produse tot de tine. In plus, cum ai bani din vin deja, furculitele tale au marele avantaj ca sunt si gratis. Cine sa reziste?

Usor, usor, in cativa ani ai nu doar 95% din piata de bere si vin, ci si pe cea de pahare si furculite. Dar furculitele astea produse de tine nu se potrivesc cu orice mancare: te-ai asigurat ca, de exemplu, pestele trebuie tratat cu o substanta speciala ca sa nu explodeze atunci cand omul il duce la gura cu furculita ta. Substanta o produci tot tu si, in curand, toate companiile care vand peste, la conserva sau vrac, trebuie sa-l stropeasca cu lichidul venit de la tine. Gratis la inceput, ca e o masura sociala. Maine, poate un dolar la litru. Cine stie?Dar stati, ca n-am terminat. Avem deci piata de vin, de pahare, de furculite, de aditivi alimentari necesari ca treaba sa mearga unsa. Unde ne mai ducem? Pai, e simplu: daca doar noi producem pahare in lumea asta, poate c-am putea sa intram si pe piata de geamuri si oglinzi. Aici e mai greu sa-i scoatem pe ceilalti din joc. Insa, cum furnizorii nostri sunt dependenti in proportie de 70% de productia de pahare, le putem impune urmatorul targ: le dam ceva bani in plus, in schimbul micului serviciu de a dubla pretul pentru concurenti. In scurt timp, aia dau faliment si-i cumparam ieftin.

Bun, avem vin, pahare, furculite, oglinzi. E deja un mediu. Un sistem. Poate chiar un sistem de operare. Am zis ceva de Microsoft? N-am zis, ca n-am de ce, se supara Paula de la biroul din Bucuresti pe mine si-mi mai bate si nenea Gates obrazul.

Insa as putea spune altceva: in curand, Comisia Europeana o sa decida daca Microsoft a cam dat cu monopolul in balta si merita amenda. Comisia zice cam asa: Microsoft ar fi trebuit sa-i lase pe toti sa faca furculite cu care sa manance prajitura sistemului sau de operare. Bill zice ca nu, e prajitura lui, cu zaharul lui, ajunge la sapa de lemn daca vin toti fomistii. E vorba de producatorii de alte programe sub Windows, care n-ar fi primit chiar toate datele ca produsele lor sa mearga la fel de bine ca ale lui Microsoft. Insa intrebarea e simpla: amenda sau nu? E Microsoft un monopol sau o companie cu frica lui Dumnezeu (si el cam Unic)? Raspunsul e simplu: uitati-va in calculator si numarati aplicatiile inventate de altii (browser, mail, media player) si produse acum de MS. Daca-s mai mult de jumatate, si daca n-aveti de ales...

Hai, la numarat, ca n-am toata ziua!

---

Despre autor: