Suprema degringolada: conducerea PSD voteaza, unanim, sa depuna motiunea si, dupa doua saptamini, i se face frica de propria decizie.

Mai pe romaneste, vulturasii dlui Geoana au sarit din gaoace, decisi nevoie mare sa loveasca Guvernul cu o motiune de cenzura. Apoi a aparut insusi fondatorul, care a gavarit solomonic: „Si daca o sa cada?". Vorbele omului care a imprimat ADN-ul sau in ADN-ul partidului au paralizat pe toata lumea. Asa e! Daca o sa cada, ce ne facem? Alegeri? Si la vorba asta, toti liderii au dat trei pasi inapoi, au scuipat in sin si au facut semnul crucii.

PSD este, acum, un partid nevrotic. Traieste intens si concomitent atitea spaime incit a ajuns sa-i fie frica de propria umbra. Ii este frica de presedinte (din cauza referendumului), de PD (din cauza sondajelor), de alegeri (indiferent de care or fi, la termen sau anticipate, europene sau neaose), unora dintre lideri le e frica de Parchet, altor lideri le este frica de alti lideri si, in fine, tuturor le e frica de viitorul imediat. Pe moment, lasa impresia ca au ajuns in culmea fricii: le e frica sa le fie frica. Dar dintre toate cea mai puternica este teama de anticipate. PSD uita ca, peste un an si trei luni, avem alegeri parlamentare la termen. Peste trei luni avem alegeri europarlamentare. In acest interval vom avea alegeri locale. Pe masura ce ne apropiem de termenele sorocite, teama de anticipate nu mai are obiect si devine tot mai clar ceea ce a fost de la bun inceput: teama de alegeri, in general. Sa ne amintim discutiile de acum citeva luni, cind PSD si PNL au aminat de comun acord euroalegerile pe motiv ca zarva interna spulbera concentrarea electorului roman pe chestiuni europene. Acum, chiar PSD stirneste zarva in prag de euroalegeri. In Romania, nimeni nu mai tine minte ce se vorbea acum trei sau patru luni - pare o eternitate! Gresim cu totii crezind ca evitarea anticipatelor e un joc determinat de starea sondajelor. Nici vorba. Evitarea anticipatelor - singura cale rationala pentru scoaterea Romaniei din blocajul politic iscat de alungarea PD de la guvernare - era doar forma actualizata a visului de aur al parlamentarului in functie: evitarea oricaror alegeri.

Atacul dlui Ion Iliescu la motiunea decisa de conducerea PSD are, totusi, o logica politica corecta. Dl Iliescu nu are de ce sa fie unul dintre cei care tin de fotoliul parlamentar. In interiorul partidului, l-a mai provocat inca o data pe liderul care are toate sansele sa ramina de poveste din cauza ingustimii creierasului sau politic, nu mai lat decit grosimea unei cutii de chibrituri. In exterior, dl Iliescu fereste partidul de anticipate. A spus ca partidul „nu este pregatit". Decodific: „Nu stam bine in sondaje". Numai ca, oricit ar fi de abil, dl Iliescu nu poate salva PSD de alegeri. Scadenta ridicolului geoanic vine inevitabil. PSD, cu actuala echipa la cirma, nu mai poate creste. Poate sa mai scada dl Basescu. Speranta dlui Iliescu, vulpoi batrin, este ca presedintele actual se erodeaza si, logic, dupa principiul vaselor comunicante, creste numarul celor care sustin PSD. Numai ca ultimul sondaj arata ceva care-i arunca in isterie pe pesedei: increderea in presedinte creste, dupa o oarecare scadere. Ciudat: cum miroase a urne, romanii incep sa creada in dl Basescu. Asa a fost si la referendum. Si PSD stie pe propria piele acest lucru.

Cineva ar trebui sa explice PSD-ului ca de ceea ce ti-e frica nu scapi. Asa ca, daca ar fi intelepti, ar grabi alegerile, pe care le vor pierde indiferent daca au loc la termen sau anticipat, pentru a scurta agonia.