Mamaia sub papucul lui "tataia"

Cea de a 37-a editie a Festivalului National de Muzica Usoara de la Mamaia, aparut pe firmamentul televiziunii in 1963, ne-a deziluzionat. "Mamaia" (Festivalul National etc.) a imbatranit si a intrat jenant
sub papucul lui "tataia" (Consiliul Judetean Constanta). Pentru telespectatori, noroc cu documentarul "Secera si ciocanul" care
a prefatat trei zile aceasta manifestare cu pretentii, dar gaunoasa.
Pentru privitorul de acasa, transmiterea de catre respectabila televiziune publica a unui festival - concurs de muzica usoara - cum a fost decedatul "Cerb de aur" de la Brasov sau acum, Festivalul de la Mamaia -, inseamna un eveniment si ii atrage atentia prin doua aspecte. Mai intai priveste "ambalajul" profesional al derularii programului: decor, costume, efecte tehnice, sunet, lumini, montaj si prezentatori, apoi comenteaza prestatia concurentilor. Primul aspect, "ambalajul" a fost jalnic, si eram la un pas sa blamam numai televiziunea publica pentru ca gandeam ca ei ii revin logic "amanuntele" numite decor, costume, prezentare, regie, filmare, sunet etc. Am descoperit insa, ca Festivalul s-a facut in cooperarea postului public cu cei de la Consiliul Judetean Constanta, care au ajuns sa "jurizeze" pana si marele premiu, fiind mari specialisti, se pare, in muzica usoara. TVR, de fapt, numai a preluat o manifestare a constantenilor. "Mamaia" televiziunii publice a ajuns sub papucul lui "tataia", marele Consiliu judetean! Numai ca "tataia" nu e mare profesionist pentru astfel de distractii. Decorul indoliat conceput, cu un fundal negru si niste buline colorate prost luminate, parca era un decor al unui bar de noapte de doua parale. stim ca suntem saraci, iar concurentii s-au imbracat si ei cum au putut, ba o pijama, ba o rochita prost croita, dar producatorul si chiar regizorul trebuia sa-i indrume, sa-i ajute, sa nu apara in 2007 invesmantati ca in anii '70. Sunetul era ca vai de capul lui, uneori nu se auzea mai nimic. Transmisia in primele zile a avut numeroase "stopuri", defectiuni tehnice. Filmarile dezavantajau interpretii. Ni s-au transmis insistent imagini in "gros plan" cu plombele danturii si "omusorul" din gatul fiecarui interpret, cu chipuri prost luminate. Pentru prezentare s-a apelat la trei tineri actori din Constanta, botezati Alba ca Zapada, Scufita Rosie si Harap Alb pentru ca intentia era sa credem, ca ar fi "o seara de poveste" fiecare zi a Festivalului. si nu era de poveste, pentru ca interpretele eroinelor din poveste nu treceau "sticla", nu aveau carisma. Harap Alb era un actor, Pavel Barsan, retinut in urma cu doi ani prin buna sa prestatie la absolvire in "Romantiosii" la "Casandra", dar rolul actual i se potrivea ca nuca in perete, pentru ca si textul era tare subred. Se incercau tot felul de "poante", textul avea intentia de a satiriza politichia noastra. S-a uitat de producatori ca telespectatorii sunt satui de politica si priveau un Festival de muzica usoara, de unde vroiau sa afle poate mai multe date despre cei prezenti in scena. Intelegem ca televiziunea publica n-are bani si s-a lasat pe mana lui "tataia", a Consiliului Judetean Constanta, dar postul public si-a umplut totusi patru zile programul in prime time cu acest Festival, conceput insa, amatoristic. O idee interesanta a fost recitalul celor din juriu, cu intentia de a le demonstra ambitiosilor concurenti ce inseamna sa fii un artist adevarat in muzica usoara. Dar si aici Festivalul s-a poticnit. Din cei 15 jurati (!!) s-au gasit unii sa faca playback, ca era mai comod. De pilda, o duduie cu fite, Paula Mitrache - ce cauta dansa in acest juriu? - a sustinut un recital conceput ca pentru un bar de noapte, si nici macar playback-ul nu stia sa-l mascheze. Evident, Corina Chiriac, Barbera ori Romcescu sau Crina Mardare au demonstrat ce inseamna sa fii artist. Artisti au fost si cei din "Big-Band"-ul condus de Ionel Tudor, iar excelent, de inalta clasa profesionala, a ramas recitalul lui Mihai Traistariu. Dar cu o floare nu se face primavara, pentru ca Festivalul era totusi un concurs de interpretare si compozitie, iar prestatiile asa zis artistice in acest domeniu au insemnat o alta mare deziluzie. stim ca toate fetele vor sa fie fotomodele sau cantarete de muzica usoara, ca si baietii, iar parintii ii incurajeaza. Treaba dansilor, dar sa-i vezi cooptati la un festival cu pretentii nationale e tare trist. De ce trebuia totusi 20 de concurenti la interpretare, cand din cei alesi sa ne ocupe timpul liber, daca meritau cinci sa concureze?! si la sectia compozitie, din plin s-a facut simtita lipsa vocatiei. De ce
s-au acordat noua (!!!) premii speciale pe langa cele sase "clasice" si marele premiu?! Premiere inseamna valoare, iar la acest Festival valorile le cautai cu lupa. Sa ne fie cu iertare dar "Mamaia de ieri" a dat nume de prestigiu, cea de "azi" doar premianti pentru un sezon. A mai auzit cineva de premiantul editiei trecute Dragos Ghircu? Nu! Actuala editie de la Mamaia a fost doar o manifestare provinciala, nu un Festival de nivel national. Noroc ca de joi pana sambata, Festivalul a fost prefatat de documentarul "Secera si ciocanul", realizat de englezul Ben Lewis, o istorie vesela a comunismului, o lectie amuzanta despre ce am trait candva si nu trebuie uitat niciodata. Am avut astfel prilejul de a face haz, inaintea necazului ce urma dupa documentar, si se numea Festival!

---

Despre autor: