Academicianul Gheorghe Mihaila, lingvist si istoric al literaturii vechi, lucreaza in prezent la traducerea unei "Vieti a Sfintei Filofteia". Astazi implineste 77 de ani. La multi ani!       "In momentul de fata, stilizez traducerea din slavona a unei interesante vietii, a Sfintei Filofteia de la Arges, intrucat am fost solicitat de Episcopul Calinic. Exista o «Viata...» a ei scrisa pe romaneste tarziu, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de fapt chiar sunt doua versiuni, din a doua jumatate a secolului al XIV-lea.      Impreuna cu confratele Dan Zamfirescu, am publicat inca in 1969 o buna antologie de literatura romana veche, evident textele slavone in traducere romaneasca, in celebra colectie «Biblioteca scolarului», antologie utilizata de oameni de stiinta. Cu acelasi Dan Zamfirescu am editat «Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie», el s-a ocupat de textul romanesc, eu de cel slavon care intai a fost dat numai in traducere in 1970, iar in anii din urma, chiar la editura lui, «Roza vanturilor».       Textul slavon - exact asa cum s-a pastrat, nu integral, pentru ca manuscrisul, aflat la Sofia, este deteriorat. Sa mai adaug ca am reeditat o buna parte din opera lui Hasdeu, celebrele «Cuvente den batrani», cele trei volume, si, de asemenea, scrierile istorice si filologice ale lui Ioan Bogdan, intemeietorul Catedrei de Slavistica de la Universitatea din Bucuresti.       Satisfactia cea mai mare pe care am avut-o in viata? Bunul Dumnezeu stie! In orice caz, Gorki, cand a fost intrebat, a zis ca cea mai frumoasa realizare a fost fiul sau. Mi se pare ca n-a avut noroc cu el, dar aia e altceva. Regretata mea sotie, care a decedat acum doi ani, si cu mine avem o fiica, este conferentiar la Facultatea de Limbi Straine, preda Literatura si Limba Franceza, si un fiu care este informatician, lucreaza la IBM, in apropiere de New York. Si, deci, fiica are un fiu care va termina liceul anul viitor, iar fiul are nici mai mult, nici mai putin decat trei fiice.  Cred ca imi place tot ce fac in profesia mea. Sunt un mare admirator al literaturii umoristice si satirice, iar Caragiale este unul dintre maestrii mei, pe care de altfel l-am citat in unele cazuri, in articole polemice nu lipsite de un anume interes. Intamplator, un confrate de-al meu, un fost membru al catedrei noastre de limba rusa, vine in Bucuresti de ziua mea. Ne vom intalni la Casa Universitarilor, apoi, impreuna cu familia mea, vom sarbatori aceasta data - care nu e foarte rotunda, desi e cam nostima, nu? 77 de ani - la un simpatic restaurant din Drumul Taberei."