Parcurgand editorialul meu de ieri in varianta on line, Valeriu Turcan, purtatorul de cuvant al Presedintiei, m-a sunat marti seara, cu putin inainte de a pleca la Sinteza Zilei, si mi-a spus ca discursul e pe site-ul Cotrocenilor.

La pranz, cand incheiasem editorialul, nu era.

N-are rost sa mai insist asupra faptului ca acest Document nu numai ca trebuia pus pe site-ul Presedintiei imediat ce Traian Basescu l-a rostit, dar, mai mult, trebuia trimis, in varianta sa definitiva, tuturor ziarelor, televiziunilor si, indeosebi, analistilor.

Peste tot in lumea civilizata, astfel de intalniri, precum cea cu ambasadorii, sunt pentru seful statului un prilej de a schita principalele directii de politica externa in perioada urmatoare.

In fata corpului diplomatic, seful statului prezinta un Document fundamental pentru tara pe care o conduce. Asta deoarece un asemenea discurs contine nu numai liniile directoare ale politicii externe, dar si viziunea sa asupra lumii contemporane, de la intelegerea principalelor evenimente pana la descrierea planetei in ansamblu.

Discursul lui Traian Basescu nu e un text plat, neinteresant, fie prin ascunderea parerilor sub splendidul limbaj de lemn al diplomatiei, fie prin rostirea unor lucruri comune.

Dimpotriva, dand curs unui stil cu care ne-a obisnuit, discursul de politica externa al presedintelui a fost nonconformist, tradand in multe locuri o intelegere mai aparte, ca sa nu-i spunem ciudata, a lumii de azi.

Am putut remarca, parcurgandu-l, in fine, cateva pozitii extrem de interesante:

1) Pledoaria pentru o diplomatie mult mai indrazneata decat pana acum.Regasita si in Discursul lui Adrian Cioroianu, ministrul nostru de Externe, aceasta pozitie merita o dezbatere nationala. Pentru a vedea in ce masura o tara membra a NATO si a UE, o tara care, asadar, si-a cedat de bunavoie unor institutii suprastatale o parte din suveranitatea sa, mai poate fi, pe plan extern, originala ca pe vremea lui Ceausescu. Asumandu-mi riscul unei paranteze, as spune ca teza unei politici externe indraznete, creatoare, originale poate fi reportata cu brio la situatia Romaniei in cadrul CAER, al Tratatului de la Varsovia si, in general, al lagarului socialist.

Nicolae Ceausescu s-a facut remarcat prin ambitia ca Romania sa aiba o pozitie aparte in cadrul organismelor care defineau spatiul socialist. Poate fi ea la fel de originala in cadrul NATO, UE si al ceea ce am putea numi lagarul tarilor democratice, avand in frunte, pe post de URSS, Statele Unite ale Americii?

In chiar discursul din fata Corpului Diplomatic, Traian Basescu a avansat cateva dintre aceste pozitii mai aparte ale Romaniei de azi:


aˆ’ Pozitia in ce priveste provincia Kosovo.
Romania e impotriva unei independente acordate acestei provincii.Marea majoritate a membrilor tarilor puternice din UE, dar mai ales SUA, sunt pentru o independenta acordata provinciei Kosovo.


aˆ’ Pozitia fata de circulatia in Romania a cetatenilor Republicii Moldova.
Uniunea Europeana insista pentru un control riguros al dosarelor de viza acordata de autoritatile romanesti celor de dincolo de Prut.

Si dintr-un simplu motiv:

De la 1 ianuarie 2007, Romania e membra a UE. Dat fiind ca, prin Tratat, ea si-a cedat o parte din atributiile suveranitatii, teritoriul de dincoace de Prut nu e numai al Romaniei, dar si al Uniunii Europene.

Cei din Moldova sunt - vorba aia - fratii nostri.

Da, dar nu sunt astfel si pentru ceilalti din UE, ce nu par incantati ca pe teritoriul lor sa patrunda si insi indezirabili.

Traian Basescu a avansat insa teza reducerii la minimum a verificarilor, ajungand pana acolo incat viza sa fie data la frontiera.

Stiind ca o asemenea masura ar contraria pe cei de la Bruxelles, domnia sa ne-a incredintat ca i-am putea convinge, deoarece respectivii stiu ca moldovenii ne sunt frati.

In conceptia lui Traian Basescu lucrurile vor fi simple. Noi insa, care stim invatatura frate, frate, dar branza-i pe bani, avem serioase indoieli ca la Bruxelles se va chiui de bucurie la gandul ca spatiul UE va fi napadit dinspre Est.


aˆ’ Pozitia fata de situatia din Irak.
Traian Basescu a avansat teza unui razboi civil intre sunniti si siiti. De aici plecand, domnia sa a propus transformarea trupelor din prezent (de ocupatie, dupa parerea noastra) in forte de neintinare a pacii, sub mandat ONU.

Si aici pozitia Romaniei intra in conflict cu cea a SUA, dar si a altor puteri europene.

Discutabile sau indiscutabile, tezele prezidentiale din discursul din fata Corpului diplomatic, ar fi trebuit sa starneasca un enorm interes.

N-au starnit.

Daca ne gandim insa la ce-a facut Presedintia pentru a mediatiza acest moment, tare ne temem ca nici Traian Basescu n-a avut interesul ca discursul sau sa starneasca interes.

Nu de alta, dar un hahait neghiob sau un iesit la restaurant ii aduce mai mult rating decat toate discursurile de politica externa la un loc!