Dincolo de aspectele, evidente, firesti si de neocolit, ale unui festivism protocolar, raman cateva aspecte importante in imediat. Pentru perioada ce urmeaza, dar si cu reverberatii pe urmatoarele decenii. Dincolo de nemultumirile primului-ministru legate de activitatea sectiilor economice, dincoace de solicitarea presedintelui de a i se prezenta rapoarte lunare legate de raporturile misiunilor diplomatice cu diaspora romaneasca. Sesiune anuala bilantiera, cand un soi de freamat temator si suspicios strabate tagma sefilor de misiune. Nu care cumva sa iasa prost cand apar in fata sefilor. Nu care cumva sa apara fisuri in aprecierile acordate muncii lor. Aceste temeri permanente ale diplomatilor de a nu fi cumva retrasi de la post greveaza de multe ori activitatea curenta si blocheaza de si mai multe ori initiative si contacte utile activitatii de perspectiva. Sunt extrem de multe detalii de finete, intr-o lume unde unde nu finetea relatiilor face norma. Obsesia "postului" si a remuneratiei, pe fondul incertitudinii ca nu se stie ce va mai fi, acreditarea ideii, de sorginte "fanariota" - "Totul acum!" - simplificand lucrurile, face capatuiala ca factor motor. Cu cat se coboara pe scara ierarhica, cu atat frenezia e mai mare si scrupulele si teama sunt invinse de lacomie. Asa era, asa a ramas, sigur ca astazi exista si alte "job"-uri in valuta forte care sa fie mai atractive decat existentele sobolanoase din ghetto-urile diplomatiei romanesti. Spunem aceste lucruri cu amaraciune, caci o intreaga umanitate, cu femei si copii, cu mai varstnici si mai tineri incearca sa traiasca in conditii de teroare si suspiciune reciproca. Daca s-a vorbit despre salariile ambasadorilor, poate era cazul sa se pomeneasca si de schimbarea situatiei locative "la comun" din multe misiuni diplomatice romanesti. Un serial de televiziune cu aventurile si tribulatiile existentiale ale unor astfel de universuri, cu subsoluri si terase, cu dormitoare si paza militara la intrari ar fi de tot rasul-plansul. Dar sa nu ne risipim in maruntisuri. In linii mari, politica externa a Romaniei ramane legata de noile apartenente politico-militare: UE si NATO. Nu se pune problema de a opta pentru o axa sau alta, ci de a gestiona eficient ambele, pe varianta pragamtica a lui "si-si" .Contactul strans cu americanii ne va pune in situatia de a fi in carti in chestiuni de anvergura, relationarea eficienta cu Bruxelles-ul si Strasbourg-ul va aduce beneficii rapide de politica interna. Banii, fondurile comunitare, dar si investitiile straine - preluarea fabricii de automobile de la Craiova de catre "Ford" este altceva decat nebuloasele contracte cu alde Kazahstan, care, altminteri, nici ele nu trebuie neglijate. Ar ramane tertele piete si lumi, deloc de ignorat, relatii active si eficiente cu mari puteri de tip China, India sau Brazilia, astfel ca sa fim in carti in plan economic si nu doar la receptiile date cu prilejul diferitelor zile nationale.
Acum, cand Romania este deja parte activa in NATO si o prezenta utila in cadrul Uniunii Europene vom avea deja alte obiective decat cele de pana mai ieri. Avem institutii, avem proiecte europene si extraeuropene, parteneriate de toate felurile, ca si relatii bilaterale si multilaterale de toate soiurile. De ce nu merg treburile uns? Este o intrebare la care nu se poate raspunde in public. "Prietenii stiu de ce".