Va multumesc pentru acest interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA si trebuie sa va spun ca e realmente o mare placere sa va revad si sa stiu ca, dupa ani de zile, ati decis sa reluati seria aparitiilor dvs. in presa romaneasca, odinioara extrem de frecvente...
Cristian, este o mare placere si pentru mine. imi amintesc de activitatea ta aici ca jurnalistul roman specializat pe probleme de aparare si securitate, ca si de perioada lunga pe care am petrecut-o cu pregatirea momentului aderarii Romaniei la NATO. As dori sa te felicit inca o data pentru rolul major pe care l-ai avut in acea perioada, explicand opiniei publice din Romania problemele existente, intr-un mod foarte cuprinzator si obiectiv.
Operatiuni de pace NATO
Sa incercam sa explicam acum opiniei publice romanesti care vor fi temele esentiale si problematica viitorului Summit NATO din aprilie, la Bucuresti. Poti descrie ce se intentioneaza a fi marile linii directoare ale acestui Summit?
Cred ca vor fi trei mari teme. Inevitabil, prima va fi legata de operatiunile NATO. Asa cum stii foarte bine, in ultimii ani operatiunile NATO s-au centrat foarte mult pe sprijinirea operatiunilor de pace si stabilizare dincolo de teritoriul european. Am inceput in Balcani, in imediata voastra vecinatate, adica in Bosnia si Kosovo. Apoi operatiunile au devenit mult mai globale si, astazi, misiunea cea mai importanta este cea din Afganistan. Dar nu numai, caci exista mici misiuni si in Irak si in Darfur. Sigur ca nu pot sa anticipez de acum care va fi situatia noastra in Afganistan la inceputul lunii aprilie 2007, dar este cert ca statutul acestei misiuni se va bucura de o atentie prioritara. Cea de-a doua mare tema o va constitui rolul NATO in ceea ce noi numim procesul de reunificare a Europei. Aceasta presupune parteneriate si acum, spre exemplu, avem un asemenea parteneriat cu Serbia, Croatia, cu aproape toate tarile...
Una dintre chestiunile foarte importante in acest context va fi si cea a extinderii NATO pentru ca ceea ce va urma sa se decida la Bucuresti este daca cele trei tari candidate, Albania, Macedonia si Croatia sunt pregatite pentru a se alatura Aliantei. Nu-ti pot da o stire-bomba, nu-ti pot spune acum care va fi decizia deoarece este mult prea devreme. Dar, desigur, aceasta va fi o chestiune extrem de importanta. Si asta ma face sa ajung la urmatorul punct care se relationeaza cu ceea ce am spus mai devreme: lucrarile se desfasoara in Romania, o tara cu o pozitie geo-strategica deosebita atat in raport cu Balcanii, cat si cu regiunea Marii Negre. Ce se poate face pentru promovarea in continuare a cooperarii regionale si integrarii in aceste regiuni? Cred ca aici se afla cheia: o combinatie de parteneri si aliati. Cea de-a treia mare tema a Summitului o va constitui reforma si transformarea NATO, continuand un efort pe care l-am inceput cu 10 ani in urma, modernizand Alianta si oferindu-i capacitati militare mai bune, onbtinand o finantare colectiva mai puternica pentru a putea dispune de capacitatile necesare pentru a face fata spectrului larg de provocari cu care ne confruntam in acest moment.
Problema Kosovo
Sa revenim la primul punct: misiunile NATO. Credeti ca problema Kosovo va fi solutionata cumva pana in aprilie anul viitor? Si in ce mod?
Evident ca asa vrem sa se intample. Eram impreuna in mai 1999 cand se desfasura campania din Kosovo si suntem acum in 2007, la opt ani diferenta si e clar ca a trecut mult timp si este urgent sa se ia o decizie privind statutul zonei Kosovo. Natiunile Unite, Consiliul de Securitate trebuie sa decida si sub egida sa, a inceput o noua runda de consultari care a inceput saptamana trecuta la Viena intre reprezentantii kosovari si cei ai serbilor cu cei ai Troicii. In mare masura, depindem de rezultatul acestor negocieri...
...dar NATO este pregatit pentru ceea ce va fi noua etapa, oricare ar fi aceasta?
Misiunea noastra este de a mentine securitatea si stabilitatea in Kosovo, oricare ar fi circumstantele, in lumina unei Rezolutii privind statutul politic al problemei. Suntem prezenti acum in Kosovo cu 16-17.000 de militari si, din fericire, situatia este calma. Vom ramane in Kosovo si, atunci cand se va decide asupra statutului politic, vom putea sa operam si noi o tranzitie in natura prezentei noastre acolo, fiind atunci mai mult implicati in pregatirea fortelor armate, a reformei sectorului de securitate, implicati mai mult in implementarea noului statut al Kosovo.
Daca am amintit de perioada in care tensiunile erau la cel mai inalt nivel posibil, trebuie sa spun ca exista acum voci care spun ca ele nu au disparut si ca pot reizbucni oricand intr-o forma violenta.
Am avut o experienta dificila in martie 2004 cand, iti amintesti, a fost momentul in care au izbucnit revolte. Dar atunci am invatat o lectie, ne-am dezvoltat capacitatile informative ca si cooperarea cu politia kosovara si cea internationala, ne-am pozitionat trupele in formule operationale mult mai mobile. In primavara am fost in Kosovo, am stat de vorba cu responsabilii militari si sunt sigur ca pot face fata oricarui tip de turbulente. Dar, in acelasi timp, kosovarii sunt constienti ca pozitia lor pe plan international va fi subminata daca vor izbucni revolte sau violente. Mizez pe faptul ca se vor comporta la fel de responsabil ca acum.
Misiunea NATO in Afganistan
Sa vorbim acum despre situatia din Afganistan care nu este stralucita. Un guvern slab, un trafic functional de droguri si regiunea de sud nesigura...
Cred ca este o problema de perspectiva. Poti spune, judecand dupa standarde ideale, ca situatia din Afganistan nu este stralucita, pentru a relua cuvintele tale. Dar daca faci o comparatie intre situatia de acum din Afganistan cu ce era acum 10 ani, in perioada regimului talibanilor, cand femeilor nu li se permitea sa-si paraseasca locuintele, cand fetele nu aveau voie sa mearga la scoala, cand aveau loc frecvent executii publice, cand dansul si cantatul erau interzise... te asigur ca acum 99% dintre afgani traiesc mai bine decat atunci. Si daca vrei sa ne intoarcem 20 de ani in urma, sau chiar 30 de ani, cand Afganistanul era in plin razboi civil si peste 1 milion de refugiati paraseau tara aflata intr-o situatie de deplina anarhie. Deci, sigur ca da, trebuie sa fim realisti si trebuie sa privim atat la partea intunecata a lucrurilor, cat si la cealalta, plina de lumina. Dar cred ca, avand in vedere situatia din care vine Afganistanul in termeni de nivel de dezvoltare, acum se inregistreaza multe progrese. O mare parte a Afganistanului traieste acum in pace si se inregistreaza nivele inalte de crestere economica, sunt 5 milioane de copii la scoala, 20% din Parlamentul afgan este compus din femei si asta in urma unor alegeri democratice. Exista o constitutie. Violenta si traficul de droguri sunt fenomene care se petrec in cea mai mare majoritate in sud si este evident ca acolo trebuie sa ne concentram eforturile. Da, mai avem multe de facut si nu vom reusi totul intr-un an sau doi. Asta cere timp..
...dar si trupe!
Sigur, intotdeauna incepe discutia cu nivelul de trupe. Asa cum stii, NATO a decis cresterea majora a numarului de militari din Afganistan, mai ales pentru a face fata instabilitatii din sudul tarii. Dar nu este numai o problema de trupe. Nu poti reusi in Afganistan umpland tara cu trupe straine ceea ce sa dea populatiei locale ca au de-a face cu o forta de ocupatie...
...ca in Irak...
...noi vorbeam acum despre Afganistan. Comandantii nostri militari ne spun ca avem destule trupe si ceea ce vor ei nu sunt mai multi soldati, ci mai multe elicoptere, avioane de transport, sisteme de comunicatii. Dar cel mai important este sa spijinim formarea armatei nationale afgane si a politiei, mai este si problema cresterii nivelului asistentei economice si mai este problema pe care o numim aici "demersul comprehensiv". Asta inseamna punerea laolalta a eforturilor diferitilor actori ai comunitatii internationale intr-o cooperare mai armonioasa, astfel incat sa putem preciza mai bine prioritatile, sa identificam resursele acordate acestor prioritati si sa nu ne mai disipam eforturile in reconstructia tarii.
Raporturile NATO-Rusia
Cititorii mei sunt, ca intotdeauna, interesati de tot ceea ce tine de raportul NATO-Rusia. Cum poate fi el descris in acest moment?
Pentru noi, Rusia reprezinta un partener important si NATO a oferit Rusiei un statut special, in sensul ca exista o institutie speciala denumita "Consiliul NATO-Rusia" in care ne intalnim frecvent, cel putin o data pe luna, dar adesea mult mai des, si avem in multe domenii o cooperare foarte fructuoasa.
Cu exceptia dezacordului asupra Tratatului fortelor conventionale.
Sigur, ai dreptate, avem zone in care nu suntem de acord cu Rusia. Dar aspectul pozitiv vine cand presedintele Putin spune: "haideti sa discutam aceste probleme in Consiliul NATO-RUSIA"! Probleme cum sunt, spre exemplu, apararea anti-racheta sau Tratatul privind armele conventionale. Presedintele Putin doreste sa rezolve aceste probleme folosind mecanismele create de NATO si, din punctul meu de vedere, acesta este un semnal pozitiv. in presa vei gasi intodeauna ceva de citit privind ce nu merge bine, mai degraba decat despre ce functioneaza corect. Dar daca, asa cum este cazul meu, traiesti zi de zi la NATO, vezi ca am organizat exercitii comune cu Rusia. Rusia a participat cu nave la operatiunea noastra maritima anti-terorista "Active Endeavour" din Mediterana. Avem foarte multe schimburi de informatii privind terorismul, avem exercitii comune in domeniul apararii impotriva rachetelor balistice. Dezacordurile sunt ca partea vizibila a unui aisberg, caci cealalta parte, care inseamna multa cooperare, nu este poate la fel de vizibila. Sigur ca exista si vor mai exista zone in care avem dezacorduri, dar aspectul cheie este ca am stabilit o cooperare. Asta inseamna ca, chiar daca exista dezacorduri, continuam sa vorbim si sa cooperam. Acesta este lucrurl esential.
NATO - forum pentru Transnistria
In 1999, la Summitul de la Washington, vorbeam despre "un nou NATO, pentru un nou secol". Suntem intr-un nou secol, dar avem si un nou NATO adaptat la mutatiile foarte rapide care se produc acum pe scena internationala?
Da, cred ca putem vorbi despre un nou NATO. Ce nu s-a schimbat este misiunea principala a NATO, cea de a garanta securitatea cetatenilor tarilor membre. Si nu cred ca vreun cetatean din aceste tari, fie din America de Nord, fie din Europa, ar vrea cumva ca NATO sa-si modifice functia sa de baza: NATO, organizatia care furnizeaza securitate. Aceasta a fost si va ramane mereu misiunea sa fundamentala. Si nici nu ne gandim sa cream un nou NATO care sa faca ceva diferit. Misiunea noastra este sa furnizam securitate. Dar modul in care o facem, tehnicile pe care le folosim, politicile pe care le adoptam, activitatile pe care le desfasuram, toate acestea s-au schimbat fundamental dupa finele Razboiului Rece. In acea perioada, dupa cum bine iti amintesti, asigurarea securitatii insemna sa ai cat mai multi soldati la frontiere, gata sa fie atacati. Si mai exista si politica echilibrului nuclear. Slava Domnului, astea nu mai exista! Ceea ce se face acum este cu mult mai sofisticat. O parte a acestui nou tip de actiuni este Afganistanul: stoparea teroristilor care se organizeaza acolo pentru a ataca tinte in Bucuresti, Paris sau Londra. Un alt mod nou de lucru este dialogul constant cu actorii importanti pe plan international: desigur Rusia, dar si Australia, Japonia, Noua Zeelanda, tarile din Mediterana, acum tarile din Golf. Un al mod nou il reprezinta dezvoltarea parteneriatelor, ceea ce inseamna ca tari care nu sunt membre NATO isi pot asuma responsabilitati prin participarea la operatiuni NATO. In Afganistan, spre exemplu, avem 11 tari non-membre NATO care participa la misiuni. La fel si in Bosnia. in fine, un alt demers pentru a putea asigura si mai bine securitatea cetatenilor nostri consta in abordarea noilor tipuri de sfidari. Cum ar fi, spre exemplu, apararea anti-racheta, securitatea energetica, razboiul cibernetic... Dar, in final, testul ultim pe care trebuie sa/l treaca NATO ramane acelasi: suntem sau nu capabili sa facem ceea ce este necesar pentru a asigura securitatea cetatenilor din statele membre ale Aliantei?
Ultima mea intrebare este legata de posibilitatea NATO de a-si exercita influenta pentru rezolvarea situatiei neclare si periculoase din Transnistria. Si la Summitul de la Istanbul s-a cerut Rusiei sa-si retraga fortele armate din acea regiune, s-a mai repetat acest apel in numeroase randuri si fara nici un efect. Totusi, ce poate sau ce-ar trebui sa poata sa faca NATO?
Moldova este membra in Parteneriatul pentru Pace, Voronin a fost aici primavara trecuta, asa ca am avut contacte in acest sens. Moldova devine mai activa in PpP si ne-am luat multe angajamente de a ajuta aceasta tara pentru a-si rezolva problemele practice de securitate. Mai inainte am vorbit despre Kosovo, unde raspunderea pentru rezolvarea politica a situatiei revine Consiliului de Securitate. In cazul Moldovei, raspunderea aceasta revine OSCE, Spania detinand acum presedentia organizatiei. Reprezentantii Moldovei au venit aici, ne-au informat, ambasadorii sunt la curent cu situatia si am discutat cu Rusia despre aceste probleme in Consiliul NATO-Rusia. Deci, chiar daca nu NATO conduce procesul de gasire a unei solutii politice, cel putin reprezinta un forum unde aliatii se pot reuni, primi informatii, proceda la schimburi de vederi pentru ca, mai apoi, sa introduca toate acestea in procesul de elaborare a unor actiuni politice. Acestea fiind spuse, noi speram ca pe baza propunerilor deja existente se va putea ajunge in final la o solutie pentru problema din Transnistria. O solutie care, asa cum am spus-o foarte clar in mai multe ocazii, sa respecte in totalitate principiul integralitatii teritoriale a Republicii Moldova.