Mai sus de Portile de Fier, Dunarea curge acum mai mult linistita, dar rareori mai izbucneste in clocotul de altadata pornit de vreo furtuna. In fascinantul perimetru nu mai intalnim insa insula blanda de vis ce-si doarme de trei decenii somnul vesnic sub apele Dunarii. De micul paradis din mijlocul fluviului nu mai aminteste trecatorilor decat o tablita pe care sta scris: VIADUCTUL ADA-KALEH.
Dincolo de tristetea privirilor aruncate de pe mal dam aievea peste fasia de pamant lunga de 1750 m, lata de 400 m, si cel ce n-a cunoscut candva aceste locuri greu mai poate crede azi, ca aici, Dunarea navalnica isi deschidea bratele pentru a ocoli insula de vraja cu numele ei incantator intrat in legenda. Bucata cu bucata si caramida cu caramida cetatea ADA KALEH a fost mutata pe Insula Simian unde din pacate este lasata in paragina de cei care cu sau fara voie ingroapa istoria minunata a acestor meleaguri. Foarte putini cunosc astazi istoria insulei Ada Kaleh, chiar daca pe Insula Simian se gasesc astazi unele vestigii stramutate aici pana a nu fi inghitita de apele lacului de acumulare de la Hidrocentrala Portile de Fier I. Ada Kaleh este numele turcesc al insulei aflata pe Dunare, la 4 km mai sus de Portile de Fier, in zona cataractelor intre Gura Vaii si Vechea Orsova. Vazuta de pe muntele Alion, insula semana cu a€žun urias cos de flori pe luciul argintiu al apelor". Datorita climatului mediteranean , insula lasa impresia unei alte lumi, mai ales pentru vegetatia si pitorescul oriental al populatiei, lasata ca mostenire de trecerea turcilor prin aceasta parte a Europei. Tot ca despre o mostenire, de aceasta data a marelui si trecatorului Imperiu Habsburgic, vorbeste astazi fortificatia stelara stramutata de pe Ada Kaleh pe insula Simian. Mitologia insulei Ada-Kaleh. Pentru prima data s-a vorbit despre insula Ada Kaleh ca despre o tinta indepartata a eroismului, in poema orifica a argonautilor. Tot din mitologie aflam ca aici ar fi poposit Hercule care venise sa cucereasca tara uriasului Geryon si a fratilor sai. Dupa ce il invinge pe Geryon, Hercule pune stapanire pe acest teritoriu si pe faimoasele cirezi de boi. De pe un basorelief descoperit in Cipru, pe care este zugravita legenda lui Geryon, marele erou de la Dunare al epopeii pelasge, aceasta insula se numea pe atunci Erythia. Acest episod este invocat si de Pindar, marele poet al antichitatii care vorbeste despre venirea lui Hercule aici, in tinuturile hyperboreenilor pentru a culege maslinul sacru si sa-l transporte in Olimpia, in templul lui Zeus, impodobind cu frunzele lui altarele zeilor si fruntile invingatorilor olimpici. Prezenta maslinului aici a facut ca aceasta insula sa fie numit de greci a€žContinusa", adica insula olivilor salbatici, dupa cum o spun poetii ca Arien si istorici ca Pliniu si Priscion. Aceasta insula, apare si la Herodot, parintele istoriei, sub numele de Cyraunis, fiind lunga si ingusta, plina de olivi si vita salbatica. Ca o completare, insula se va mentine asa pana in pragul disparitiei.File de istorie. Corbeliu Nepos spunea despre Ada Kaleh ca nu avea un inconjur mai mare de 2000 de pasi, asadar 2953 m, atat cat avea cu aproximatie si la momentul disparitiei.a€žEste posibil ca insula sa fi fost utilizata si in timpul razboaielor daco-romane si totodata sa fi fost cel mai important centru spiritual al geto-dacilor, sub care se afla marele altar al religiei dace" afirma si publicistul G. Lungulescu. In limba turca, Ada Kaleh inseamna Insula Cetate sau Cetatea Insulei, denumire ce s-a generalizat si a devenit oficiala incepand cu 1373 si pana la disparitie. Intr-o harta austriaca datand din anul 1716, insula apare sub denumirea de insula Caronina, iar intr-o scrisoare din 10 iunie 1713 adresata lui Eugenice de Savoia, este denumita Porizza. O cronica turceasca de la inceputul secolului XVIII amintese de localitata Atak (Adak) care este probabil o forma prescurtata din Ada K(ale). Cea mai frecventa denumire in documentele turcesti este insa - Ada-I- Kebir - (Ostrovul Mare).Fortificatii. Fortificatiie din insula se prezentau ca o incinta ce formeaza un careu prevazut din toate colturile cu tunuri de veghe si o a doua incinta stelata, care o inconjoara pe prima avand in colturile stelei bastioane de artilerie. Incintele erau prevazute cu santuri pentru apa si cu poduri suspendate. La intrare se mai vedeau urmele marilor porti si ale rotilor cu scrieti cu ajutorul carora erau lasate si ridicate podurile. Constructiile din interior atingeau inaltimea de la 6 pana la 10 sau chiar 25 de metri. Dedesubt aveau galerii si coridoare boltite. Prin anii 1960, multe dintre acestea erau inca in stare buna. In peretii fortificatiilor existau ambrozuri prin care se introduceau tevile tunurilor. Dupa 1718 au fost continuate lucrarile incepute in forma de patrulater stelat. Capetele insulei au fost prevazute cu forturi legate cu cetatea prin drumuri subterane. S-au mai construit magazii de alimente, depozite pentru munitii, edificiul condamnatului, biserica si numeroase alte cladiri. Fotificarea sistematica a insulei incepe in 1717 cand austiecii ocupasera Ada - Kaleh-ul datorita printului Eugeniu de Savoia. Atunci, la poalele muntelui Alion s-au construit cuptoare de caramizi, iar piatra cioplita a fost adusa din sudul Dunarii. Nu s-a putut preciza cand au fost terminate toate fortificatiile, deoarece insula a fost bombardata in intregime de catre turci, in anul 1733. Atunci, cetatea s-a predat, iar populatia austriaca a parasit insula odata cu trupele. Vizitatorul care calatorea si trecea prin Ada Kaleh era impresionat de marimea si grosimea zidurilor, de lungimea crenelurilor fortificatiilor. De asemenea, era fermecat de strazile inguste, cu aspect oriental si mai ales de stralucitoarea geamie ce domina prin inaltimea ei intreaga insula. Ea era asezata deasupra intariturilor la 4 metri inaltime, fiind si edificiul condamnatului cladit prin anul 1720 in timpul Mariei Tereza. In 1799 sultanul Mahomed a transformat-o in moschee, construindu-i minaretul, cu orientarea spre Mecca. La intrarea in moschee se afla un bazin de apa, dotat cu o pompa ce servea credinciosilor la ritualu spalatul mainilor. Pe inscriptia bazinului se afla notat anul 1913. Comoara de pret a geamiei era un covor urias, de 144 mp, tesut in cea mai desavarsita traditie orientala, avand 480 kg. greutate si care a fost daruit de sultanul Abdul Hamid al II-lea. Principalele ocupatii ale locuitorilor erau cultivarea pomilor roditori, pescuitul si comertul. Unele venituri erau aduse de turism. Dar insula avea ca principala bogatie istoria. Cetatea ii conferea un aspect cvasiurban, mai ales ca pe zidurile sale rasarisera de-a lungul timpului niste casute construite cu materiale dislocate din edificiu. Pe sub bolta zidurilor geamiei trecea strada principala a oraselului, iar pe strada, de ambele parti se insirau pravaliile curat intretinute si unde gaseau tot felul de tigari, rahat si dulceturi. Turcii se ocupau cu alvitaria si vanzarea bragii, a baclavalelor si a sugiucurilor (vanzatorii abulanti umblau cu tavile pe cap prin locuri aglomerate). Intre edificiile reprezentative ale insulei, a exist casa lui Ali Kadri, favorizat de soarta si imbogatit dubios in afacerile cu tutunul adus de la Istambul, pentru fabrica de tigari din insula. Ali Kadri a fost vizitat acasa la el de regele Carol al II-lea i 1933, cu prilejul centenarului orasului Turnu severin. In opozitie cu luxul ostentativ si notorietatea casei lui Ali Kadri, se afla intre obiectivele de interes al insulei mormantul modest al lui Miskin Baba, ale carui fapte au staruit luminoase in memoria locuitorilor pana la ultimele generatii. a€žSfantul" Miskin Baba. Miskin Baba era pentru insulari un sfant de cucernica amintire, un Budha mahomedan, un personaj cu o mitologie fabuloasa. Legenda spune ca ar fi fost ultimul print samanoid, din vechea dinastie de Uzbek, din Buhara. Aceasta dinastie a samanoizilor a durat pana in 1736, cand, ultimul ei descendent, printul al carui mormant se afla in insula Ada Kaleh si a fost stramutat pe insula Simian, a renuntat la tron si a plecat in lume pentru a-si gasi pacea sufletului. Se pare ca printul samanoid era foarte invatat. In jurul palatului in care se nascuse se gasesc 360 de moschei cu mormintele mai multor sfinti musulmani. In urma unui vis care l-a influentat puternic, printul si-a luat ramas bun de la curte, de la invatati si prieteni, a impartit cea mai mare parte a averii saracilor, a cerut sa se intemeieze o alta dinastie a uzbecilor si a plecat dupa cum i se ceruse in vis in Insula Sfanta de la cataractele Dunarii. Astfel a ajuns la Belgrad, unde prin intelepciunea lui a redat pacea si dreptatea oamenilor nemultumiti de stapanira turceasca. Cand a vrut sa plece insa, nu a fost lasat, dandu-se porunca sa fie pazite toate cele 12 iesiri ale cetatii. Dar n-a trecut mult si paznicii celor 12 porti au declarat pasei ca printul a iesit in acelasi timp prin toate iesirile, fara sa aibe puterea de a-l impiedica. Atunci guvernatorul a inteles ca printul era sfant si l-a lasat sa-si urmeze drumul. De la Belgrad a sosit in Ada Kaleh, devenind umilul Miskin Baba. Intorcandu-ne la realitatea istorica, se pare ca cel care a initiat fortificarea insulei a fost Iancu de Hunedoara, determinat si de vertiginoasa ascensiune a turcilor in sud-estul Europei. Insemnatatea insulei a inceput sa creasca, in vremea sultanilor Murad I si Baiazid I Fulgerul. Sub puterea turcilor. In anul 1390, insula Ada Kaleh a fost ocupata vremelnic de Firut Bei, iar dupa batalia de la Ankara (1402) insula a fost stapanita de despotul Serbiei, Stefan Lazarovici. Timp de aproape un veac, pe aici s-au facut toate incursiunile turcesti in Serbia, Ungaria, Austria. Pe la sfarsitul secolului al XVII - insula a cunoscut o perioada foarte zbuciumata, fiind mereu sub stapanire fie austriaca, fie turca. Comitele Marsigli spune ca insula a fost mereu intarita si fortificata. Turcii ii acorda de asemenea o atentie deosebita, fiind pomenita in cronica turceasa a lui Silahtar. Prin pacea de la Karlovitz (1699), Ada Kaleh a ramas sub stapanirea Portii otomane. In 1716 prin ordinul turcilor, N. Mavrocordat, domnul Munteniei trimite 3000 de oameni pentru intarirea garnizoanei de la Orsova si Ada Kaleh. Documentele turcesti arata ca viata insulei nu a fost nici in continuare linistita. In vara lui 1810, cetatea Ada Kaleh a fost ocupata de un detasament rus sub comanda maiorului Rodricov si de un batalion de panduri condusi Tudor Vladimirescu. Pe la mijlocul secolului XIX, cetatea a inceput sa se ruineze. In 1848, calatorii care o vizitau au gasit-o in pragul ruinei. Cetatea slujea acum ca teritoriu de exil pentru deportatii politici din tarile subjugate. In august 1849, a poposit aici Lajos Kossuth, care predandu-se turcilor din Ada Kaleh a fost trecut in Imperiul Otoman. Prin pacea de la San Stefano si tratatul de la Berlin, ambele din 1878, insula trece sub protectoratul Austro-Ungariei si sub stapanirea Portii. Locuitorii insulei aveau dreptul si privilegiul de a importa orice fel de marfa in orice cantitate, fara nici o taxa vamala. Nu aveau voie insa sa poarte arme de vanatoare. In primul razboi mondial, armata romana a dus lupte cu austriecii la Ada Kaleh si a ocupat-o, iar ca urmare a Conferintei de la Lausanne insula a revenit prin referendum Romaniei. Insula Ada Kaleh - victima a civilizatiei. Destinata sa dainuiasca cat lumea, daca ne gandim ca dimensiunile ei nu s-au schimbat de la inceputuri pana in contemporaneitate, insula Ada Kaleh, martora atator cataclisme si razboaie, a disparut dintr-o data, victima a civilizatiei industriale. Sfarsitul ei a devenit previzibil in momentul semnarii acordului romano-iugoslav din 1956 privind constructia Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie a€žPortile de Fier". Aceasta constructie s-a amanat pana la 7 septembrie 1964, lungind astfel agonia existentei insulei. Iminenta disparitiei a fost pentru locuitori o tragedie. Desi lucrarile avansau, in insula mai erau oameni care inca mai credeau ca inevitabilul nu se va produce. Totusi, in 1971 insula a disparut sub apele lacului de acumulare, odata cu inchiderea barajului. Inainte insa de distrugere o echipa de oameni de stiinta condusi de savantul CS Nicolaescu Plopsor a intreprins o actiune de cercetare stiintifica si de salvare a tuturor vestigiilor. Din insula Ada Kaleh se preconiza stramutarea cetatii, a moscheei, a cimitirului vechi, a casei lui Regep Aga unul dintre guvernatorii insulei si mormantul lui Miskin Baba. Pe fondul unei flore apropiate celei din fosta insula, se sconta creearea unei noi Ada Kaleh, in egala masura complex muzeal si rezervatie naturala. Proiectul a cazut datorita mortii lui Nicolaescu Plopsor, dar mai ales a dezinteresului care s-a instalat dupa teminarea Sistemului Hidroenergetic. Simian - insula dezolarii. In insula Simian s-a mutat doar fortificatia stelara austriaca si mormantul lui Miskin Baba. Nici foarte putinul ce s-a stramutat pe aceasta insula, din pacate nu este pus absolut deloc in valoare. Si toate acestea in timp ce si Insula Simian are o istorie destul de bogata. Descoperirile de la Ostrivul Simian ne arata ca in aceasta zona existau asezari omenesti foarte vechi, cele mai vechi apartinand culturii Starcevo-Cris apoi cultura neolitica Turdas - Vinca - apartinand neoliticului mijlociu. Tot in insula Simian au fost descoperite urme de locuire si morminte din faza tarzie a Hallstattului si o asezare geto-dacica din secolele II - I i. Hr. In anul 1970 aici s-a descoperit un tezaur compus din 68 de monede de argint, 66 facand parte din categoria imitatiilor monetare de tip Filip II, iar celelalte 2 monezi sunt drahme ale orasului Dyrrachium. Imediat dupa disparitia insulei Ada Kaleh, insula Simian a cunoscut o perioada de glorie. Aici a fost construit un restaurant, un strand si alte cateva mici obiective economice, in speranta ca totusi aceasta insula va deveni copia fidela a Ada Kaleh-ului. Nici de aceasta data nu s-a reusit punerea in valoare a insulei. Astazi aproape ca nu se mai poate intra pe insula. Totul este napadit de vegetatie si ruine. Nu se mai cunoaste aproape nimic din zidurile cetatii, iar mormintele ce au fost stramutate din Ada Kaleh nu se mai cunosc. Din cand in cand, locuitorii Simianului ce detin terenuri aici, se refugiaza pe insula unde se indeletnicesc cu braconajul in special la fazani, insula fiind plina de aceste pasari.