La Turt, hotarul Tarii Oasului, am ancorat intre doua lumi, innodate armonios intr-o geometrie bizara. Una se leagana in ritmul aspru al tapuriturilor stoarse parca din framantarile lumii, cealalta in aerul dandy imprimat locului de destinatiile occidentale spre care turtenii au plecat sa munceasca.


La capatul unui drum de sute de kilometri, acolo unde se agata harta in cui, un sat pestrit etaleaza ostentativ un tablou in care se amesteca culorile caselor cu termopane, masini vacsuite, mersul leganat al vacilor si florile tipatoare de pe fustele crete ale osencelor. La Turt e vremea nuntilor si osenii s-au intors acasa, si-au pus costumele populare si s-au pus pe tapurit de sare palinca din toiuri.


GATITUL MIRESEI. E sambata la pranz si pe tanti Anuta e graba mare. Trei mirese are azi de gatit. In mijlocul camarutei ticsite cu camesi, panze si margele o mireasa asteapta cuminte sfarsitul corvoadei. Nu-i place impopotoneala, dar asa se face aici ca sa fii in randul lumii. Cu o dibacie capatata de cand era copila si dupa atatea si atatea mirese de nici ea nu mai stie cate, tanti Anuta ii pune fetii cununa, coada de mireasa, ii leaga bumbustii si zgarda la gat. Inainte, cand miresele mai aveau rabdare si cosite, impletitura cozii se mesterea mai mult de zece ore. Parul era uns si pieptanat in suvite care se impleteau ca o dantela impodobita cu flori si margele, iar apoi se aseza cununa. Gatita asa, cu camasa alba din panza, fusta creata cu zadie pe deasupra si cizme osenesti in picioare, mireasa merge acasa la mire sa joace steagul, facut cu o seara inainte de ziua nuntii. Pe bata de steag nuntasii au cusut bardinoc, verdeata adusa din padure sa poarte noroc, batiste, basmale, zurgalai si hartie creponata. Impodobit asa, "balaurul" colorat atarna greu de vreo 25 de kilograme si doar un voinic stie sa-l joace. Si ceterasii au cantat si nuntasii au tapurit.


OSENESTE. In cealalta parte a satului, alt mire, alta mireasa, un alai. O fatuca de 18 ani tapureste cat o tine gura. Lucutana s-a intors din Bologna, unde munceste ca menajera, sa-i fie verisoarei drusca, vorniceasa la nunta. "Mi-re-su-ca cu cu-nu-na hai-ne-le pe ti-ne su-naa€¦". Tipetele ascutite imblanzite de arcusul ceterei se pravalesc in timpane, steagul e zgaltait din toti zurgalaii. Imbracat cu camesa alba de panza stransa la mijloc de o cingatoare inflorata, cu un laibar, un fel de ilic pe deasupra, mirele cinsteste nuntasii si trecatorii. Intr-un fel ciudat, nunta asta ar fi trebui sa aiba mai putina legatura cu traditiile de prin partea locului, decat altele de pe-aici. Maria, mireasa, sau Mariana a lua€™ Feier cum o stiu nuntasii locului, e studenta la Medicina la Timisoara, acolo de unde si-a adus alesul. Amandoi au tinut mortis sa se casatoreasca oseneste, "pentru ca e pacat sa ne pierdem traditiile". Si nunta a tinut trei zile.


NUNTA DIN SURA. Alaiul porneste spre casa. Se scurge pe sosea cu zarva de tapurituri amestecate printre turuitul scuterelor si franturile de manele care se strecoara din dosul geamurilor deschise ale masinilor. Cu drustele si ceterasii in urma, mireasa merge "sa-i fie data" mirelui. In fata portii, alaiul se imparte in doua, unii tapuresc de partea mirelui, ceilalti de partea miresei. Odata primita mireasa, e momentul pentru "luatul bulciugului". Mirii se asaza pe rand pe un scaun asezat in mijlocul curtii, iar starostele nuntii, mos Galeanu - un bard local care nu te lasa sa scoti doua vorbe pana nu-ti spune doua poezii - le recita oratiile de ramas bun de la parinti: "Imi iau sanatate buna / de la stele, de la luna/ de la mama mea cea buna/ de la frunza cea de fag/ de la tatal meu cel drag"a€¦ Mireasa e luata la dans de fiecare nuntas, de la mic la mare, cei mai voinici joaca steagul pe rand. Doi la stanga, doi la dreapta, tropotesc incrancenat, de parca ar vrea sa framante in picioare tot pamantul de sub ei. Mesele se-ntind in sura, palinca si soarele de Turt incing ospatul. Intr-un colt, ceterasii si cativa nuntasi s-au pus pe tapurit cu o pofta neintrecuta nici macar de mirosul sarmalelor.

Spre seara, mireasa despodobita de cununi si margele, isi imbraca rochia de local, iar petrecerea continua oraseneste.


CONTRASTE. Odinioara, a doua zi dupa nunta, de dimineata pana seara, la casa mirelui, stegasii si drustele desfaceau steagul, imparteau batistele, baticurile si bardinocul. Si chiar daca nuntile osenesti nu mai tin peste tot trei zile si trei nopti, exista locuri si oameni in care datinile se trezesc la viata.
E noapte si o luna rotunda sta sa se rostogoleasca peste turlele bisericii. Dinspre localul cu nuntasi se mai aud din cand acordurile osenesti acompaniate de arcusul unui ceteras costumat in jeansi.