Sufletul acestei reuniuni a fost Ambasadorul Dan Haulica, Presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, ajutat de arhim. Melchisedec Velnic - staretul Manastirii Putna, prof. Teodora Stanciu - realizator Radio Cultural si alti discipoli si prieteni ai celei care, in ultimii ani de viata, traia retrasa la Manastirea Varatic. Au participat profesori din tara si strainatate (cum ar fi profesorul Bruno Mazzoni de la Universitatea din Pisa), critici literari, oameni ai bisericii ortodoxe in frunte cu I. P. S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor. Acesta din urma a spus, intre altele, ca Maica Benedicta, spre deosebire de multi altii care vorbesc despre Dumnezeu, ea, eminenta intelectuala, "a vorbit cu Dumnezeu". O formula care mi-a placut pentru ca exprima corect, cred, relatia unui spirit autentic religios cu divinitatea. Noi, toti ceilalti, vorbim mereu Despre Dumnezeu si, in momente de criza, ne rugam Lui ca tatal copilului bolnav de care vorbeste evanghelistul Marcu: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele"...
Dna Zoe era, negresit, o fiinta religioasa legata profund de traditiile rasaritene ale crestinismului. Nu mi-am dat seama de acest fapt atunci cand, fiind student, ii urmaream cu incantare cursurile ei pline de fervoare despre romantismul german si miturile eminesciene; mi-am dat seama de aceasta dimensiune a spiritului sau bogat si roditor, mai tarziu, atunci cand, dezgustata de zgomotul si furia lumii din ultimele decenii, s-a calugarit. Am incercat, in interventia la colocviul citat, sa vad legatura intre profesorul care recomanda la cursuri si in cartile sale modelul Shakespeare si modelul Goethe - si Maica Benedicta care a ales austeritatea vietii spirituale intr-o manastire din spatiul "Amintirilor" lui Creanga... Da, exista: vocatia religioasa se armonizeaza cu vocatia ei pentru valorile omului clasic. Cultul pentru adevar, bine si frumos, afirmat atat de puternic de clasicitatea europeana, gaseste o continuitate si o implinire in intelegerea religioasa a lumii. O intelegere crestin ortodoxa, foarte profunda, repet, in cazul ei. I-am citit ultimele articole si interviuri si am observat ca revine in confesiunea ei, cu prioritate, tema lumii care se desacralizeaza, ceea ce altfel zis: se dezumanizeaza in procesul globalizarii. Maica Benedicta este inspaimantata de acest proces care, zice ea, "se adreseaza partii poftitoare si profitoare din om, <<proces>> care atrage in jos mlastina materiei in care omului lumesc ii place sa se scalde in vreme ce omul launtric sufera". Omul launtric nu poate fi, in acest caz, decat omul format de valorile culturii clasice si, negresit, omul religios. Dna Zoe Dumitrescu-Busulenga mi se pare a fi, ea insasi, un produs al umanismului european, imbogatit si subtiat spiritual prin experienta ei religioasa. Ii caut o familie de spirite in cultura noastra si gandul ma duce spre Alice Voinescu, N. Steinhardt, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcanescu, Dinu Pillat, care si-au asumat in chip deschis vocatia lor religioasa. Zoe Dumitrescu-Busulenga a voit, cat timp a trait, "sa imbuneze lumea" si-o infrumuseteze prin indemnul de a urma modelele clasice si, acum in urma, modelul crestin ortodox. Aspira, zicea despre ea Acad. Alexandru Zub spre "un ethos al echilibrului". As adauga: si spre "un ethos al plenitudinii" care nu-i posibil fara dimensiunea religiosului...