Kazahstan si Rumanistan

Daca ar fi ramas doar o izbanda a firmei Rompetrol, am fi luat-o ca atare. Dar aparitia succesiva, pe mai multe canale de televiziune, la ore de maxima audienta, a PDG-ului de la Rompetrol cu aerul de a ne livra afacerea banoasa, este adevarat, ca o realizare de mare anvergura pentru Romania ne face mefienti. Dincolo de sumele uriase de bani vehiculate, raman cateva probleme ce pot naste diferite interogatii. Dl Dinu Patriciu incearca sa ne convinga de faptul ca aceasta noua cooperare cu firma kazaha face o bresa in exclusivitatea rusa in materie de livrare a petrolului si gazelor catre Romania. Ca prin aceste parteneriate cu firme si consortiuri din Caucaz si Asia Centrala vom fi mai putin dependenti de capriciile si interesele politice ale liderilor de la Kremlin. Ca atotputernica si pravoslavnica Rusie nu va mai teroriza Europa cu preturile impuse si livrarile dispuse de interesele ei strategice. Caci nu este vorba doar de gaze si petrol, ci si de zone de influenta politica, armament, baze militare, complexul militar-industrial rus nu este chiar o manastire de maici. Degeaba incearca sa ne convinga de contrariul diversi analisti prezenti in siajul Dlui Patriciu, de la Dl Mircea Popa, care ne indemna sa nu functionam emotional in aceste zile si caina faptul ca nu avem rusologi si sovietologi, asa cum au vesticii, pana la Dl Dan Constantin, analist economic si ziarist cu experienta in a nu contrazice gesturile si deciziile celor mari. Nu ne-am pricopsit niciodata de pe urma rusilor. Nici in secolele trecute, cand ocupatia lor a fost mai brutala decat cea turceasca sau maghiareasca, nici in secolul 20 cand nu ar fi chiar inutil sa amintim ce s-a intamplat si in Romania. Degeaba clamam un Proces al Comunismului, cand statuia Primului Secretar al Partidului Comunist al Azerbaidjeanului, Gaidar Aliev, poposeste in Parcul Obor in pandant cu un Eminescu la Baku, degeaba incriminam teroarea bolsevica si cea din Goulag si Laogai daca ne extaziem, fara reticente, la realizarile democratiilor petroliere din terte state. Totul ar fi fost OK daca afacerea era trecuta cu discretie, cum au fost si altele. Ca a venit Lukoil in Romania, ca alte firme rusesti au preluat sectoare cheie din economia romaneasca era de datoria expertilor guvernamentali si prezidentiali sa judece daca este bine sau nu. Pentru interesele de durata ale Romaniei.
Dar asa un lung "laudatio" al afacerii este o falsa premisa si o deformata impresie, generand rezerve fata de modelul de democratie kazah si de marile lor realizari. Chiar si in domeniul energetic. Stim bine potentialul "democratic" al multora dintre fostele republici sovietice si nu este cazul sa ne extaziem la realizarile din domeniu al Dlui Nursultan Nazarbaev. Ales (?!) presedinte pe viata si cu puteri discretionare legate de orice membru al Cabinetului si parlamentului kazah. Cand stim acum ca ginerele presedintelui de la Alma Ata a fost implicat (sau chiar mai este) in afacerile grupului care preia treisferturi din actiunile Rompetrol, nu avem cum sa ne extaziem la stirea ca si tineri romani vor fi trimisi la studii "in vest" din banii unei viitoare fundatii, precum cei 5000 de kazahi care studiaza in afara granitelor si se intorc cu voiosie inapoi sa creasca si infloreasca viitorul Kazahstan. Avansam simple rezerve vizavi de recenta afacere.

---

Despre autor: