La o conferinta de presa extraordinara tinuta luni, Dinu Patriciu a anuntat ca si-a vandut 75% din  actiunile sale la Grupul Rompetrol companiei de Stat din Kazahstan KazMunaiGaz. Alcatuita din gugustiucii famelici si fatuci venite din fundul Moldovei, pentru a schimba garla din fundul gradinii cu piscina lui Irinel Columbeanu, presa noastra sta sub semnul fascinatiei neconditionate fata de bogatia din povesti, exprimata mai ales in banii cu hardaul. Nu e de mirare asadar ca o tranzactie cu numeroase si greu de prevazut implicatii politico-economice a fost abordata pana si de jurnalele serioase in termenii magazinelor de mondenitati. S-a scris si s-a vorbit despre lovitura data de Dinu Patriciu, despre cum a devenit domnia sa cel mai bogat om din Romania. Si chiar daca nu s-a zis de-a dreptul, afland de la multimiliardarul nostru ca va investi in media, multi dintre autorii de reactii si comentarii au si socotit ca, nu peste mult timp, in peisajul nostru mediatic isi va face aparitia un al doilea Sorin Ovidiu Vantu. Poate de aceea si penita unora s-a facut mai blanda, iar gurita altora mai dulce. Semnificativ pentru abordarea de tip telenovelistic  a unui moment politico-economic important ramane faptul ca majoritatea reportajelor tiparite  sau televizate  au purtat titlul: Dinu Patriciu a vandut Rompetrol! La fel de bine insa titlurile ar fi putut suna si altfel: Compania de stat din Kazahstan a cumparat Rompetrol! Ca vor sau nu, titlurile tradeaza unghiul din care e abordat un subiect. Cele care s-au axat pe vanzarea de catre Dinu Patriciu au lasat in umbra faptul, extrem de important, al cumpararii de catre KazMundiaGaz a unuia dintre cele mai puternice firme romanesti. Intrebat de jurnalisti, premierul Calin Popescu Tariceanu a declarat ca tranzactia companiei este o "chestiune care nu tine de Guvern, este o tranzactie pe piata privata". Nu mai departe in timp, in vara lui 2005, cand a izbucnit scandalul telefonului  dat procurorului general, domnul premier a invocat datoria guvernului de a se interesa de o firma care contribuie masiv la bugetul statului, care asigura locuri de munca. Acum insa, cand Rompetrol trece in mana unei companii de stat din Kazahstan, domnia sa sustine ca e o problema ce nu tine de Guvern.


Cum adica nu tine de Guvern? Oricat s-ar stradui sa ne convinga Dinu Patriciu ca managementul companiei ramane in mainile sale, adevarul nu poate fi contestat: Detinatoare a 75% din actiuni, KazMundiaGaz este practic proprietara unei companii Rompetrol. Dupa americani, olandezi, francezi si austrieci, iata-i venind in Romania, ca proprietari, si pe cazaci. Cei care, intrati pe teritoriul romanesc, dupa 23 august 1944, ca eliberatori, au prins a jefui, a viola si a trage cu mitraliera in pendule, pentru ca ii enerva ticaitul. A cazacilor sau a malgasilor, Rompetrol va trebui sa in continuare impozite, sa asigure locuri de munca.


N-ar fi fost normal ca Guvernul sa fie preocupat de aceasta tranzactie? Fireste ca da. Si din urmatoarele motive:

a) Asa-zisul capitalism romanesc isi dovedeste din nou precaritatea. In locul mult asteptatei extinderi in tarile din jur, companiile romanesti, barfite de seful statului, in loc sa fie ajutate, cedeaza pana si in fata capitalismului din Kazahstan. N-ar fi fost mai bine oare ca romanii sa cumpere o companie din aceasta fosta republica sovietica?

b) KazMundia Gaz e o companie de stat doar cu numele. In Kazahstan, statul inseamna clanul Nusurltan Nazarbayev.


Un clan corupt, putred de corupt, care a instaurat in tara un regim fara nici o legatura nu numai cu democratia, dar nici macar cu lumea civilizata. Capitalismul e serios numai daca e dublat de un regim autentic democratic. Din acest punct de vedere, capitalismul de stat al Kazahstanului nu inspira nici o incredere. E drept, regimul Nazarbayev e razgaiat de americani gata sa inchida ochii la mult vanturatele exigente privind democratia si drepturile omului de dragul petrolului. Istoria ne arata insa ca, in cazurile unor astfel de regimuri, americanii sunt binevoitori cu dictatorii pana la un punct. Punctul de la care sprijinul dat acestora duce la o scadere in sondaje a celui de la Casa Alba. La o adica, Nursultan Nazarbayev, proaspatul proprietar al unei companii importante pentru Romania, poate avea soarta tuturor dictatorilor corupti, lasati din brate de americani. Sa nu intereseze in aceste conditii autoritatile noastre cine a cumparat Rompetrol, firma cu o contributie substantiala la buget, care asigura locuri de munca?! Cand a fost retinut o singura noapte proprietarul  Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu a declarat ca gestul poate destabiliza Romania. Ce va spune insa cand va fi dat jos  de la putere si spanzurat proprietarul Nursurltan Nazarbayev?