Saptamina trecuta, TVR 1 a difuzat un documentar foarte bun despre umorul din timpul comunismului in tarile fostului bloc sovietic, „Secera si ciocanul - o istorie vesela a comunismului". Producatorii au incercat ca, prin intermediul unor scenete, filmulete de animatie, confesiuni si secvente filmate, sa reconstituie haloul de rezistenta prin umor cu care cetatenii se aparau impotriva stupiditatii si absurdului vietii din regimurile socialismului real. Vazut prin aceasta lentila mai putin grava, comunismul mi s-a parut o oroare cu mult mai mare. E destul de greu sa eviti un zimbet inlacrimat aflind ca un tinar din fosta Germanie Democrata a fost inchis pentru ca a avut indrazneala sa observe ca Hrusciov era gras. Sau ca un student din fosta Cehoslovacie a fost urcat intr-o duba pentru ca a protestat la adresa regimului punind o funda de hirtie igienica la gitul catelului cu care iesise la plimbare. Si, cum sa va spun, glumele anticomuniste mi s-au parut dintr-o data mult mai bune si parca destinate unui public dotat cu un organ al umorului extrem de bine dezvoltat, capabil sa detecteze mult mai usor sensuri satirice si ironii fine. Acum, in plina libertate de exprimare, satira politica a ajuns o moneda ieftina si cam lipsita de putere de incintare. Iar piata umorului de consum a ajuns un fel de sex shop in care se tranzactioneaza cu predilectie glumite grosolane si poante fara perdea.

C-asa e Homo sapiens sapiens! Cind iese din lagar se repede in supermarket.