Forfaitul declarat de Marian Oprea, vicecampion olimpic, a produs rumoare pe stadionul din Osaka, crainicul simitind nevoia sa dea amanunte despre absenta elevului antrenoarei Doina Anton din preliminariile probei de triplusalt. Acea accidentare la muschii aductori, din zona inghinala, s-a agravat in timpul incalzirii pentru concurs, ceea a ce a determinat staff-ul nostru sa-l retraga din intreceri. Mai ales ca, dupa cum afirmam intr-o corespondenta anterioara, principalul obiectiv al atletului nostru ramane Olimpiada de la Beijing de la anul, iar acest traumatism este, de fapt, o recidiva. Acum vreo doi ani, Marian a fost nevoit sa stea pe tusa nu mai putin de doua luni pentru o accidentare similara. Este drept, dezamagirea noastra si a spectatorilor nu s-a putut compara cu sentimentele traite de Strutu sau de antrenoarea lui! "Este asa de pacat, eram aproape sa facem din nou un rezultat de medalie, dar proba este foarte dura, iar Marian are o fragilitate deosebita. Ne asteapta zile foarte grele, daca ma gandesc cata munca de rutina ne asteapta, fara satifactia competitiei, pentru ca nu vom face sezon de sala, tocmai ca sa fie protejat si sa poata fi in maxim de forma la Beijing", ne declara, cu ochii in lacrimi, Doina Anton, in autocarul care ne transporta sambata seara de la "Nagai" la Rihga Grand Hotel. Despre Marian, ce pot spune? Era asa de trist, incat mai mult mi-a soptit: "Am facut tot ce se putea face, dar ma durea asa de rau, incat nu cred ca puteam sari mai mult de 15 metri si ceva". Asta este sportul la nivel inalt si poate de aceea performerii devin eroi, adevarate modele pentru noi ceilalti, care n-am gustat vreodata din cupa cu ambra, dar nici din cea cu venin! Din nefericire, Marian nu este la prima experienta de acest fel. In trecut a avut probleme cu calcaiul, a urmat genunchiul, pentru ca la Mondialele indoor de la Moscova sa treaca prin una dintre cele mai grele experiente: coloana vertebrala grav afectata, momente in care nu-si mai simtea picioarele. De altfel, au existat medici care l-au sfatuit sa abandoneze competitiile, existand riscul unei paralizii. Si cand te gandesti ca totul a plecat de la o haltera la care in timpul ridicarii s-au desprins discurile de pe bara, din cauza faptului ca cineva a furat pur si simplu acele piulite. A fost de ajuns un moment de rasucire, iar Marian a stat iar pe tusa. A urmat o perioada de o luna la o clinica privata din Italia. Si cand totul parea sa evolueze spre bine, a urmat aceasta accidentare. (C.V)