EUROPARLAMENT
In sfarsit, cunoastem data alegerilor pentru Parlamentul European: 25 octombrie. Imediat a aparut o serie de voci care incearca sa ne convinga ca, data fiind conjunctura in care se desfasoara aceste alegeri, ele nu au o miza europeana, ci una eminamente interna. Dar as vrea sa le reamintesc celor care incearca sa impuna o agenda exclusiv interna temelor de campanie pentru alegerile europene ca miza scrutinului nu este confirmarea unor cifre neverosimile de prin sondajele de opinie, ci chiar viitorul Romaniei.

In ultimul deceniu am facut din aderarea la Uniunea Europeana o obsesie. Aderarea a tinut loc de proiect national in procesul de tranzitie. Faptul ca aderarea noastra a avut loc cu doi ani intarziere fata de Ungaria, sa zicem, a fost vazut, cel putin la nivel declarativ, drept o tragedie nationala, s-au cautat vinovati. Oameni politici si partide au fost facuti tapi ispasitori de cei care, aflati  acum la putere, se comporta ca si cum aderarea este sfarsitul, si nu inceputul unui proces, ca si cum dupa 1 ianuarie 2007 nu mai urmeaza nimic.

Ca europarlamentar, vad lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva. Nu constientizam suficient faptul ca, prin aderare, Romania are practic doua capitale: Bucuresti si Bruxelles. Mai mult, prin vointa statelor membre, Parlamentul de la Bruxelles joaca un rol tot mai important in balanta de putere la nivelul Uniunii.

De acum incolo, orice decizie la nivel national trebuie trecuta prin filtrul a ceea ce numim acquis comunitar. Problemele noastre devin problemele tuturor membrilor, problemele altor membri devin si problemele noastre. Mai mult, orice element care tine de interesul national trebuie negociat si armonizat cu altii, trebuie judecat in contextul Uniunii.

Romania trebuie sa devina si producatoare de acquis comunitar. Asta ne va obliga sa ne definim foarte clar obiectivele si nevoile pe termen lung, sa le discutam si sa le negociem cu institutiile comunitare si sa construim o majoritate in Parlamentul de la Bruxelles, care sa fie capabila sa le aprobe.

Din punctul meu de vedere, Romania are drept prioritati dezvoltarea durabila, inclusiv dezvoltarea infrastructurilor, refacerea sectorului agricol, egalitatea de sanse, integrarea sociala a unor categorii defavorizate, combaterea saraciei si, evident, gestionarea consecintelor economice si sociale ale schimbarilor climaterice.

Experienta noastra in interiorul Uniunii Europene este extrem de scurta, de aceea nu putem trage concluzii, dar o constatare se impune: a venit vremea unei revizii de fond a sistemului institutional, pentru simplificarea procedurilor si pentru a face mai usor accesul colectivitatilor si actorilor economici la fondurile comunitare.

Aderarea la Uniunea Europeana ofera romanilor si Romaniei o serie de oportunitati si mijloace pentru a le fructifica. Campania electorala ar trebui sa se concentreze in special asupra modului in care vom putea fructifica aceste oportunitati.

Pentru asta este de dorit ca fortele politice si acea parte cu angajament politic a societatii civile sa dea dovada de responsabilitate si sa nu inventeze sau sa nu resusciteze teme parazite.

Viitorul nostru va depinde esential de succesul procesului de integrare europeana si deloc de felul in care ne vom alege senatorii sau deputatii. Iar pentru ca integrarea sa fie un succes, trebuie sa incepem cu inceputul: sa ne facem un plan si sa ne tinem de el.