Sfarsit de mandat la Kremlin

Cine va conduce, de anul viitor, destinele Federatiei Ruse, dupa ce Vladimir Putin isi va incheia cel de-al doilea mandat? Cine sunt candidatii posibili si ce sanse au ei? Analistii au lansat deja numeroase ipoteze, insa aproape toti sunt de acord intr-o singura privinta: caracteristica politicii ruse este impredictibilitatea. In fond, si Vladimir Putin era cvasi-necunoscut opiniei publice cu un an inainte sa-i succeada lui Boris Eltin. Ajuns la Kremlin pe filiera deja traditionala a KGB, Putin si-a prezentat, de la inceput, obiectivul strategic al politicii sale: sa redea Rusiei statutul international detinut de fosta URSS, folosind de aceasta data factorul economic si nu numai influenta fortei militare. Pentru a reusi, a fixat trei tinte pe plan intern: consolidarea "verticalei puterii", instaurarea "dictaturii legii" si combaterea coruptiei. Care este "mostenirea sa"?
Putin, liderul providential
Dupa letargia si dezamagirile presedintiei Eltin, rusii au vazut in tanarul si atleticul Vladimir Vladimirovici Putin omul providential, capabil sa redea Rusiei mandria si gloria de altadata. Aparitiile televizate ale noului presedinte (ba pilotand un avion de vanatoare Suhoi, ba pe puntea unui vas de razboi), precum si pozitia dura fata de "terorismul" cecen au redat sperantele cetateanului de rand in bunele intentii ale noului Tar. Chiar si unii dinre adeptii comunismului, grupati in jurul lui Ghennadi Ziuganov, au trecut, cu arme si bagaje, in tabara sustinatorilor lui Putin.
Putin a realizat ca, desi Comunitatea Statelor Independente este o povara pentru economia Federatiei Ruse, ea are totusi o mare importanta strategica. Era evident ca tentativa Rusiei de reveni in prim-planul politicii mondiale era sortita esecului, daca Moscova nu-si putea exercita autoritatea nici macar in spatiul post-sovietic, dupa pierderea tarilor baltice. A facut-o cu bune rezultate, arma economica si amenintarea terorismului international fiind principalele parghii pentru mentinerea in sfera de influenta a Moscovei a satelitilor din CSI. Chiar si unii parteneri mai razvratiti, indeosebi ca urmare a unor influente conjuncturale externe, au revenit relativ rapid la sentimente mai bune fata de Rusia, dupa oprirea "accidentala" livrarilor de gaze, interzicerea exporturilor de vin, sau sincopele intervenite in alimentarea cu energie electrica.
Oamenii presedintelui
Primul mandat al presedintelui Putin s-a consumat sub deviza "sa-i tinem pe oligarhi departe de putere". Ceea ce s-a si intamplat, dar numai cu cei apropiati predecesorului sau, Boris Eltin.
De fapt, oligarhii epocii Eltin au fost inlocuiti, treptat, dar sigur, cu cei care au inteles la timp ca nu trebuie sa ridice privirea in fata noului Tar (cum a facut Boris Berezovski, exilat in Anglia, de unde militeaza pentru rasturnarea regimului de la Kremlin) sau sa finanteze partide care critica deschis puterea federala (vezi cazul miliardarului Mihail Hodorkovski, condamnat si inchis pentru "fraude fiscale", sau cel al mogulului presei, Vladimir Gusinsky, aflat in Israel).
"Oamenii pesedintelui" controleaza, practic, nu doar centrele de decizie politica, ci si sectoarele-cheie ale economiei. Astfel, prim-vicepremierul Dmitri Medvedev, unul dintre candidatii cu sanse la fotoliul de la Kremlin, a devenit presedintele Consiliului de Administratie al gigantului Gazprom; Igor Setcin, adjunct al sefului Administratiei Prezidentiale, a preluat conducerea companiei petroliere Rosneft (consolidata cu activele de Iukos); in timp ce un alt adjunct, Vladislav Surkov, a fost instalat la conducerea Transnefteprodukti (transport produse petroliere). Aleksei Kudrin, ministrul de Finante, se afla in fruntea companiei Alrosa, care detine monopolul extractiei si prelucrarii diamantelor si controleaza peste 25% din piata mondiala (Locul al doilea dupa concernul sud-african De Beers). Vladimir Putin i-a recuperat insa si pe unii dintre oligarhii lui Eltin, care au stiut cum bate vantul si si-au pus averile in slujba noului locatar de la Kremlin. Vorbim aici de Oleg Deripaska (aluminiu) sau Igor Ziuzin (metalurgie), doi dintre cei mai puternici miliardari moscoviti, aflati sub protectia Kremlinului post-Eltin, ale caror legaturi cu/in Romania sunt de notorietate.
Dintre cei recuperati, unii erau chiar membri ai "Familiei" (parabola pentru identificarea celor mai apropiati colaboratori ai defunctului presedinte Boris Eltan si ai fiicei sale, Tatiana Diacenko). Cei mai semnificativi ar fi Anatoli Ciubais (Raoees Rossia - energetica) si Serghei Prihodko, consilier prezidential, in prezent la carma sectorului energiei nucleare (Atomprom).
La toate acestea se adauga controlul - firesc - asupra complexului militaro-industrial, al doilea pilon al economiei ruse, dupa sectorul resurselor energetice. Analistii rusi asociaza, frecvent, oligarhia, dar si stabilitatea sociala, cu domeniul resurselor energetice. Pretul ridicat al acestora si foamea de gaze si titei a Europei aduc profituri considerabile oligarhilor, dar si o relativa stabilitate a regimului de la Kremlin, care nu se simte amenintat nici de elite si nici de miscari protestatare de amploare ale populatiei. Unele izbucniri ar putea veni din partea intelectualitatii, pe fondul si in contextul unor evenimente internationale gazduite de Federatia Rusa. Intr-o asemenea eventualitate, puterea de la Kremlin are pregatit Planul "B", verificat si testat cu succes inca din era sovietelor: abaterea atentiei populatiei de la adevaratele probleme, prin inventarea unui pericol extern, care ameninta independenta si chiar statalitatea Rusiei. De exemplu, apropierea NATO de granitele Federatiei, sau instalarea de facilitati militare pe teritoriul noilor state membre ale Aliantei Nord-Atlantice.
Subordonarea structurilor de securitate
Ofiter cu vechime in KGB, Vladimir Putin a reusit fara mari probleme sa-si subordoneze armata si serviciile secrete. Mutatiile din armata, militie, procuratura, servicii secrete si, in general, din ceea ce numim generic structuri de forta, au fost mai putin vizibile, chiar daca la varf au avut loc schimbari importante. In principiu, silovikii au supravietuit, sunt tot la putere sau mutati strategic in alte sfere de activitate, inclusiv in economie: Presedintele Putin, majoritatea aparatului de la Kremlin, membrii Consiliului Securitatii, cei mai importanti ministri, sefi de comisii parlamentare sau conducatori ai unor institutii relevante pentru societatea si economia Federatiei Ruse provin din fostul KGB. De altfel, fostii ofiteri sau agenti KGB controleaza economia rusa, precum nomenclatura comunista in era sovietica, fiind extrem de dificil sa faci distinctia dintre fosti sau chiar actuali cekisti si mafia rusa, interesele celor doua categorii fiind similare si, adesea, concurente.
Un reputat editorialist rus afirma, recent, ca doar doua institutii ale fostei URSS au iesit intarite dupa destramarea Uniunii Sovietice: KGB si Biserica Ortodoxa Rusa.
Prezent si perspective in economie
Nivelul actual al cresterii economice nu poate fi mentinut pe termen lung si aceasta este principala provocare pentru noua echipa care va conduce destinele Rusiei dupa ce Putin va parasi Kremlinul. Economia rusa si, in ultima instanta, resursele bugetare federale sunt prea dependente de structura limitata a exporturilor, orice cadere brusca a preturilor mondiale la materii prime si resurse energetice putand provoca un colaps dificil de gestionat. Chiar si in conditiile mentinerii actualelor preturi, Rusia nu va obtine beneficiile scontate, in lipsa unei reforme substantiale in industria gazelor, a electricitatii, a extractiei de minereuri si a sistemului bancar. Este nevoie urgenta de diversificarea productiei si a exporturilor rusesti, de cresterea investitiilor in infrastructura, de restructurarea marilor giganti industriali etc.
Pe de alta parte, rezervele de hidrocarburi nu sunt inepuizabile si, daca actuala politica economica a Kremlinului nu se schimba, Federatia Rusa si-ar putea epuiza resursele in urmatorii 40-50 ani.
La toate acestea se adauga lipsa fortei de munca, generata, in principal, de degradarea situatiei demografice. O asemenea tendinta (anual mor peste 700.000 de rusi) a fost recunoscuta chiar de presedintele Vladimir Putin care, cu prilejul unui mesaj adresat natiunii, facea din problema demografica una dintre prioritatile celui de-al doilea mandat al sau. Cu acel prilej, seful statului rus a propus un program consistent de investitii pentru a incuraja cuplurile cu mai multi copii si pentru sprijinirea tinerelor mame. Situatia este dramatica indeosebi in Orientul indepartat, unde saracia, lipsa asistentei sanitare, precaritatea infrastructurii in transporturi si alcoolismul au redus sensibil speranta de viata, ajunsa, dupa unele evaluari occidentale, la doar 59 de ani pentru barbati. De o asemenea situatie vor profita emigrantii chinezi, care sunt in cautarea spatiului vital, sunt muncitori, buni comercianti si se multumesc cu putin.
Daca in prezent Orientul indepartat si, in general, Federatia Rusa nu constituie o destinatie finala pentru emigrantii asiatici, ci doar o halta in pregatirea logistica si financiara a ajungerii in Occident, cu timpul situatia s-ar putea schimba. Si nu pentru ca in Siberia va fi mai bine ca in Germania: sa facem un exercitiu de gandire si sa ne inchipuim cum ar arata peste 10-20 ani Orientul indepartat daca Beijingul, care controleaza atent fluxurile migrationiste, si-ar schimba prioritatile.
Protagonistii prezidentialelor din 2008
Lupta pentru prezidentialele din 2008 se va da intre siloviki - ceilalti candidati urmand doar sa faca figuratie, ca sa legitimeze pe plan extern modul democratic al organizarii alegerilor.
Preferatul lui Putin pare a fi Dmitri Medvedev, 42 ani, cel mai prezent in mass-media rusa si caruia presedintele i-a incredintat coordonarea a patru mari proiecte, cu un important impact electoral: invatamant, sanatate, locuinte si agricultura. Cum in Rusia orice pare sigur este putin probabil, nu ar fi exclus ca atuurile primite de Medvedev de la mentorul sau sa fie, in realitate, garantia ca acest candidat nu intra, de fapt, in calculele scenariilor urzite pe culoarele Kremlinului sau cele de la Lublianka. Aripa dura, conservatoare si antioccidentala, grupata in jurul lui Igor Secin, adjunct al sefului Administratiei Prezidentiale, mizeaza pe discursul nationalist, ceea ce i-ar putea aduce avantaje si voturi in plus, unele rupte din tabara liderului comunist Ghennadi Ziuganov.
Un candidat cu sanse poate fi Serghei Ivanov, "moderatul" ministru civil al Apararii, fost general KGB, care conteaza pe sprijinul armatei, al serviciilor secrete si, mai ales, pe influenta (teama) pe care aceste institutii o exercita in randul populatiei. In cursa electorala vor mai aparea, probabil, si alte persoane al caror nume a fost deja vehiculat in presa occidentala: Vladimir Iakunin, presedintele Cailor Ferate Ruse, Boris Grizlov si Serghei Mironov, liderii celor doua Camere ale Parlamentului, Serghei Semezov, presedintele CA de la Rosoboronexport, Dmitri Kozak, reprezentant special al presedintelui pentru Districtul Sud si autor al planului ce-i poarta numele privind solutionarea problemei transnistrene, fostul premier Mihai Kasianov. La acestia se vor adauga "candidatii din oficiu", care nu rateaza niciun start, cum ar fi ultranationalistul Vladimir Jirinovschi, presedintele Partidului Comunistilor din Federatia Rusa, Ghennadi Ziuganov, liderul "Iabloko", Grigori Iavlinski etc.
Curios sau nu, nimeni nu aminteste de unul dintre cei mai puternici oameni din Federatia Rusa (exceptandu-i pe Putin si Patriarhul Aleksei al II-lea), generalul de armata Nikolai Patrusev, aflat de ani buni in fruntea Serviciului Federal de Securitate - FSB. Carismatic, bine informat si aflat tot timpul in apropierea presedintelui, directorul FSB poate inclina balanta sanselor candidatilor, daca cineva nu-i sugereaza sa se ajute singur.
Desigur ca, un rol important in perspectiva prezidentialelor din 2008 il va juca si staff-ul de campanie al candidatilor, care trebuie sa obtina pentru acestia, daca nu sprijinul, cel putin simpatia Occidentului. In aceasta privinta, printre persoanele luate in calcul se afla si reprezentantii Moscovei in diverse organisme europene si internationale, care se vor alinia uneia sau alteia din tabere.
Daca ne gandim, de exemplu, la Mihail Marghelov, vicepresedinte al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, presedintele Grupului democratilor europeni din APCE si al Comitetului pentru Afaceri Externe din Consiliul Federatiei (Camera Superioara a Parlamentului rus), putem deja deduce cui isi va oferi serviciile. Puteti ghici si dumneavoastra, daca va precizam ca tatal sau, general, este in conducerea Serviciului de Informatii Externe al Rusiei.
Caracteristica politicii interne, dar si externe, a Kremlinului este impredictibilitatea. De aceea, credem ca nimeni nu poate sa evalueze realist sansele candidatilor vehiculati care, cu certitudine, nu se vor regasi in totalitate in cursa electorala. Daca am fi nevoiti sa facem portretul-robot al viitorului locatar de la Kremlin, am ajunge la concluzia ca acestuia nu trebuie sa-i lipseasca cel putin doua "calitati", pentru a intra in gratiile gospodinelor sau ale veteranilor pensionari: sa fie un lider autoritar si, mai ales, sa lase impresia ca poate discuta de pe picior de egalitate cu americanii. Pana in prezent, nu avem insa un asemenea candidat.
Printre atatea incertitudini, un singur lucru pare cert: Vladimir Putin nu poate candida la propria-i succesiune, fara modificarea Constitutiei, care limiteaza accesul la Kremlin la doua mandate consecutive. Ar mai fi, poate, o ultima incercare, speculand unele lacune legislative... Daca Vladimir Putin nu poate accede la al treilea mandat consecutiv fara sa schimbe Constitutia, nimeni nu-l impiedica sa revina dupa patru ani la Kremlin.
Articolul 81, punctul 3 din Capitolul 4 al Constitutiei Federatiei Ruse prevede ca "o persoana nu poate exercita functia de presedinte al Federatiei Ruse mai mult de doua mandate consecutive", ceea ce lasa loc de speculatii juridice. Spre deosebire de rusi, la noi, tot articolul 81, punctul 4 din Capitolul II al Constitutiei Romaniei, stipuleaza clar ca "Nici o persoana nu poate indeplini functia de presedinte al Romaniei decat pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive".
Intr-o asemenea situatie, la Kremlin vom putea avea in 2008 un succesor temporar, care va domni in umbra lui Putin. Si nu neaparat patru ani.
Consecinte pentru Romania
Alegerile prezidentiale din Federatia Rusa nu ne pot lasa indiferenti. Instalarea la Kremlin a unui presedinte ultranationalist, conservator si dornic sa reia disputele traditionale cu Occidentul ar distruge si firavele punti construite spre NATO si cooperarea in lupta antiterorista in timpul celor doua mandate ale lui Vladimir Putin. Ultimele rabufniri ale Moscovei in problema amplasarii de infrastructura militara in noile state membre ale Aliantei, urmate de decizia Kremlinului de a suspenda participarea Federatiei Ruse la Tratatul pentru Fortele Conventionale in Europa (CFE), ofera suficiente motive de ingrijorare comunitatii internationale, gestul Rusiei fiind apreciat ca un pas gresit, ce poate stimula revenirea la razboiul rece. Romania este nu doar stat membru al NATO si al UE, dar si frontiera estica a celor doua organisme, statut ce confera tarii noastre responsabilitati sporite, dar si oportunitati deosebite. Important este sa se inteleaga ca Romania nu este granita democratiei si a valorilor sale, ci o punte prin care acestea pot fi translate spre Est, fara a impune nimanui modele de dezvoltare sau aliante.
Rusia nu poate si nu trebuie izolata, ci implicata in construirea unor relatii pe baze noi, cu respectarea intereselor fiecarei parti, in concordanta cu valorile universal acceptate, cu normele si reglementarile internationale. Romania are nevoie de o Rusie stabila politic si economic, cu actiuni externe predictibile si, mai ales, degrevate de prejudecati si de mentalitatile fostei URSS.

---

Despre autor: