Brandul IKEA promoveaza „arta pentru toti", devenind tinta ironiilor artistilor contemporani.

Spöka, mic personaj fantoma din material
cauciucat, care a devenit o mascota
artistica a celebrei firme de mobila „Doamne, apara-ne de mobila suedeza!", spune la un moment dat naratorul din „Fight Club". Acelasi lucru, spus in mai multe cuvinte, este redat si in romanul cu titlu omonim semnat de Chuck Palahniuk, in care brandul IKEA este prezentat ca ideal de viata pentru orice membru al clasei de mijloc din lumea intreaga. „Oameni care stateau pe closet cu reviste pornografice in mina le-au schimbat cu cataloage de mobile de la IKEA", scrie Palahniuk, persiflind „instinctul de cuib" care ne-a facut pe toti sa avem aceleasi masute care intra unele in altele, aceleasi lampi din hirtie ecologica nealbita, aceleasi cutii care te ajuta sa tii ordine in camera si fotolii lucrate manual de oameni saraci si cinstiti din Lumea a Treia. „Apoi esti captiv in cuibusorul tau dragalas, iar lucrurile pe care le posedai au ajuns acum sa te posede ele pe tine." Multi artisti au luat pozitie fata de omniprezenta IKEA in viata noastra. Mobila de la IKEA este inteligenta, practica, ergonomica, ecologica, usor de manipulat, asamblat, demontat, ocupa foarte putin spatiu, nu-ti da bataie de cap, poate fi usor inlocuita datorita pretului accesibil si are toate calitatile sa-ti faca viata mai usoara. Asa ajung oamenii de pe continente diferite sa aiba case care arata aproape identic. Asa au ajuns oamenii sa transforme conceptul IKEA in filosofie de viata si sa-si doreasca relatii, angajati, prieteni, copii care sa aiba toate calitatile mobilei de la IKEA. Sa nu le dea bataie de cap. Sa nu ocupe mult spatiu in viata lor, sa nu se distinga prin nimic si in acelasi timp sa fie „de calitate". Sa le sporeasca confortul, nu sa le complice inutil vietile.

In asentiment cu pozitia lui Palahniuk este artistul Joe Scanlan, care face sicrie din bucati de mobila IKEA, atragind atentia, pe de-o parte, ca riscam sa ne ingropam vietile intre niste scinduri lacuite si bine promovate si, pe de alta parte, ironizind usurinta cu care oamenii isi pot asambla singuri mobila. Daca poti sa-ti asamblezi singur toata mobila in care traiesti, asambleaz-o si pe aia in care-ti dormi somnul de veci, pare sa spuna artistul. Sicriele sint de vinzare pe Internet si vin in doua culori, maro si alb. Datorita formei ergonomice, dezasamblate pot incapea oriunde, fara sa ocupe mult spatiu si, in caz de deces, se monteaza in citeva minute.

Regizorii Simon si Jon for Blink au facut un spot de 60 de secunde, sub forma unui horror, in care mobile vechi din diverse case prind viata si incearca sa saboteze IKEA. Initial, mobilele incearca sa isi impiedice stapinii sa vada reclamele la IKEA (un scaun scoate televizorul din priza, un fotoliu se pune in fata ecranului etc.), iar apoi mobilele din toate casele ies in strada si blocheaza intrarea de la magazinul albastru. Cei doi regizori incearca de fapt sa traga un semnal de alarma asupra bulimiei consumeriste incurajate de IKEA.

IKEA nu provoaca doar reactii adverse artistilor, pe multi altii ii are in solda. O multime de artisti contemporani, recrutati de IKEA, fac arta pe banda rulanta care are toate calitatile mobilierului din acelasi brand si poate fi gasit in toate casele, fie ca este vorba de printuri, fie ca e vorba de statuete sau de alte obiecte de decor. Cind e vorba de arta contemporana, IKEA incorporeaza tendintele de multiplicare si replicare ieftine in plina epoca a reproducerii mecanice.

La capitolul multiplicare o avem pe artista Lisa DeJohn, 35 de ani, cu pictura ei „Blue Flower", clonata ca print vindut deja in 36.000 de copii, in toate cele 237 de magazine IKEA de pe glob. Clasicii moderni au fost reprodusi si ei cu succes si transformati in obiecte de design. Monet si Picasso au fost incorporati ca niste pattern-uri si motive pentru toti si toate. Nu iti poti permite un Monet original ca doar nu esti muzeu, dar macar un print impresionist cu nuferi poti sa iti cumperi.

Odata reproduse obiectele in serii ultralimitate, IKEA trece usor la multiplicarea designului cool asociat cu designerii de jucarii, in special cele fabricate din vinil devenite celebre o data cu Kidrobot, Michael Lau sau Bounty_X_Hunter din Japonia. Bodrul Khalique, designer pakistanezo-britanic, nascut in 1978, a fost recrutat de industriile creative IKEA pentru SPÖKA - un mic personaj-fantoma din cauciuc cu un buton ascuns in cap, menit sa lumineze noaptea camerele de copii sau fanii de jucarii de colectie.

Reproducerea in masa creeaza contratendinte de care IKEA trebuie sa tina cont. E vorba de noi obiecte de cult in editie limitata doar pentru colectionari. Daca detii mijloacele de reproducere poti sa organizezi evenimente de arta in serie limitata. IKEA organizeaza astfel de evenimente, pe conceptul de „arta pentru toti", in Chicago, Paramus, Philadelphia si Conshohocken. Aici sint expuse lucrarile unor artisti nationali suedezi intr-o maniera care te face mai degraba sa te gindesti ca ei sint de fapt exponatele, sortate si etichetate, si nu lucrarile lor - sint prezentati mai curind autorii decit operele lor.

Reactiile anti-IKEA apar si in Romania. Dupa ce merge la deschiderea primului magazin IKEA din Romania (21 martie 2007), caricaturistul Mihai Stanescu ajunge pe strada Selari, la fosta galerie NIT, unde vernisajul era pe punctul de a se inchide. Pe tabla de pe peretii galeriei, unde existau desene de Dan Perjovschi, Aurel Vlad, Florin Ciubotaru si altii, Mihai Stanescu a desenat una din primele reactii virulente la stilul si comercialismul IKEA: vrafuri de mulaje de corpuri umane, busturi, membre, penisuri supradimensionate si testicule umane serializate si puse la vinzare cu eticheta pe ele.

„Arc peste timp", atac romanesc la suedezi

O parodie a mobilierului IKEA,
semnata de Sebastian Big In lucrarea prezentata in Noaptea Alba a Galeriilor, Sebastian Big prezinta o lampa in stil IKEA cu titlul „Prietenia romano-maghiara - Arc peste timp". Lampa este lupoaica cu puii ei maghiari si romani, mamelele din becuri si coada - intrerupator, obiectul utilitar perfect care sa iti lumineze istoria nationala. Lampa sta pe o masa pseudofolclorica cu fata de masa in carouri rosii si scaune IKEA. „De cind s-a deschis IKEA nu numai celula familiala este umpluta pina la refuz cu mobilierul asta, dar si biroul. Designul pseudofolcloric Ikea e cioplit din acelasi lemn cu totalitarismele secolului 20, cind simbolurile, steagurile si stemele sint pentru prima data multiplicate precum marci inregistrate. Citesti catalogul vizitei delegatiei maghiare din 1947 la lumina lampii «lupoaica cu puii». La sinii ei de bec sug fratii cu pampersi din steag national maghiar si roman", comenteaza curatorul lucrarii, Stefan Tiron.

Pentru a vedea sicriul confectionat din materiale IKEA, accesati www.cotidianul.ro/select