Atunci cind s-a conturat ideea de „moda", noua arta avea numai doua coordonate: croiala si materialul. Diferenta dintre sarac si bogat o faceau numai cantitatea de dantela, panglici si broderii si, bineinteles, rafinamentul modelului.

De atunci, lucrurile s-au schimbat in multe privinte, dar poate cea mai interesanta este aceea ca detaliile considerate nesemnificative au iesit din umbra si au devenit astazi cheia de bolta a unei tinute trendy. Exista o moda pentru felul tivului si al tighelului, pentru ata cu care sint cusute hainele, pentru siretul de la tenisi, pentru fermoar, dar mai ales pentru eticheta. Sau, mai bine zis, ETICHETA.

Eticheta este poate punctul cel mai important al unei piese vestimentare. De la material, design, localizare, dimensiuni si, bineinteles, numele scris pe ea, eticheta face haina (si indirect omul). O eticheta bine afisata iti poate schimba statutul, felul in care oamenii te privesc si te iau in serios (sau nu). Si, oricit de ingrijorator ar suna, fara ca oamenii sa fie de acord, generatia noastra este controlata de etichete.

Rolul lor este atit de mare, incit mi se pare ca exista doua industrii: a hainelor si a etichetelor. Ele au un design propriu, o individualitate care, fie ca recunoastem, fie ca nu, ne influenteaza de fiecare data decizia de a cumpara. Eticheta dicteaza pretul, atrage cumparatori si creeaza impresii. In tot jocul asta, hainele in sine au devenit doar un detaliu. Si eu am unele slabiciuni in materie de etichete, pe care le recunosc si mi le asum, pentru ca stiu ca nu sint destul de bogata ca sa pot fi numita o „snoaba". Sincer, nu cred ca pot numi o persoana care sa nu reactioneze la brand, la nume, la etichete. Oricum, oriunde, oricine prefera o eticheta Prada uneia Terranova. Ma contrazice cineva?