Niciodata nu mi-a placut iaurtul cu fructe. Insa mi-a placut cum se misca masinaria lui de marketing. Sanatate la micul dejun, prospetime la pranz, vitamine la cina si tranzit intestinal intr-un mare fel deosebit. Ce mai, oamenii astia au reusit sa innobileze colonul si intestinul subtire. Mare meserie!


Insa mic caracter. Cand a fost vorba sa comunice si altceva decat texte publicitare, Danone si-a scos brusc certificat medical de handicap grav. Mut si oarecum surd. Necesita insotitor: ANSV, care mai ia si bani de la buget pentru asta.


O sa ziceti ca am ceva cu ei, si-aveti perfecta dreptate. Orice consumator care se crede tepuit are dreptul sa aiba ceva. Chiar daca nu urticarie, dar macar nervi! Si nu e de fapt numai problema mea - chiar admitand ca analizele ies bune. Ci e problema unui brand - implicat intr-un scandal atat de prost gestionat, incat sefii de comunicare ar trebui sa fie trimisi purtatori de cuvant la bodega Asociatia Familiala Neagu, din 2 Mai. Acolo, sa scrie la meniuri cu hamsie si usturoi! De care, sigur, ei n-au mancat si gura nu le miroase.


Oamenii astia au facut cea mai proasta socoteala cu putinta: hai sa ajutam brandul cu putina tacere. Cu 20 de batiste peste tambalul presei. Cu praf (de iaurt, fireste, ca nu cred ca au lapte la indemana) in ochi. Intre data la care marfa lor devenise suspecta de contaminare cu dioxina (14 sau 15 august) si cea in care cineva - nu firma - a catadicsit sa anunte pericolul au trecut minim cinci zile. Cinci zile a cate un iaurt potential contaminat pe zi? Cat face? Cat se aduna?


Nu se aduna, ca nimeni nu face socoteala pe oameni. Oamenii sunt roboti care intind mana in raft si iau. N-au copiii acasa, nevasta, nu le e rau, nu le e bine. Sunt masinarii in care bagi reclame pe o parte si scoti profit pe alta. Investit, sunt sigur ca vine un comunicat pompos, "in locuri de munca pentru romani".


Numai ca atunci cand intre locul de munca si locul de veci distanta pare ca se micsoreaza, cineva, undeva, trebuie sa lase calculele de PR si spaima de concediere care adie de la Paris. Acel cineva trebuie - trebuia, de fapt - sa iasa, simplu, la televizor si sa spuna in ziua in care a aflat: "Va rog, nu mai mancati din iaurtul din frigider! Aruncati-l! Si luati altul in doua zile gratis, din partea casei! Va garantam ca nu e nici o problema!".


Conducerea n-a avut insa timp, probabil - prea multe sedinte, prea multe telefoane, prea multa bataie de cap. Insa ce n-au invatat la Ecole Superieure de Diverse Meserii managerii de la Danone e ca linistea poate dauna unui brand mai mult decat admiterea unei greseli. Tacand, au mizat poate pe bugete si pe o anumita timiditate a presei. Insa n-au pus la socoteala un mediu pe care nu-l controleaza si care a devenit mai puternic decat presa: netul, plin cu romani care vorbesc liber despre otrava. Puternic cuvant, slabi manageri.


Slabi si francofoni, daca imi permiteti sa ghicesc cine-a fost in spatele tacerii. O tacere de lumea a treia - una care imi spune ca de la Paris e greu sa-i vezi pe copiii din Pitesti cu lingurita in mana.