Flacari in noapte

Acest caz a fost rezolvat si este relatat de colonelul (r) Dumitru Bucur, fost sef al Biroului criminalistic din cadrul Militiei judetului Bihor.


21 octombrie 1978. Am revenit in comuna Ineu cand noaptea era stapana peste asezare. Sub cerul de toamna orchestra nevazuta a greierilor isi trimitea taraitul, mereu acelasi, spre covorul de stele. Rar, linistea era destramata de latratul plictisit al unui caine. Probabil asa aratase comuna si in noaptea precedenta, cand cunoscuse doua evenimente ce i-au zguduit profund pe pasnicii sai locuitori.

Mai multe capite de fan luasera foc, iar flacarile amenintau sa mistuie si casele din jur.

Din declaratiile unor persoane rezulta ca, inainte de a se produce focul, au auzit cativa caini latrand, ceea ce i-a facut sa emita ipoteza prezentei in comuna a unui strain. Altii au afirmat contrariul. Adica, nici vorba de latratul cainilor.

Cert era doar faptul ca nu putea fi vorba de o neglijenta. Focul fusese consecinta unui act criminal. Intre probele ridicate gasisem un rest de material textil care emana un iz de benzina. Era mai mult ca sigur ceea ce ramasese din torta folosita la aprinderea capitelor. Urmele ridicate atestau ca autorul incendiului a purtat cizme din cauciuc.


"Mama a fost omorata"In toiul framantarilor noastre cu privire la motivatia abjectei fapte si la posibilul ei autor, in sediu a intrat valvartej un tanar.

Mama a fost omorata!... Casa ii numai sange...

Vorbele lui disperate, gatuite, ne-au facut sa ne ridicam in picioare. Ne-am uitat unii la altii si apoi privirile ni s-au oprit asupra tanarului. Era din comuna unde avusese loc incendiul. Lipsise peste noapte deoarece lucra in schimbul trei intr-o intreprindere oradeana. Am telefonat la procuratura si la laboratorul medico-legal si, insotiti de tanar, am luat drumul catre casa lui.

Am dat peste un tablou inspaimantator. Femeia carunta, imbracata in camasa de noapte, desculta, zacea intr-o balta de sange, cu capul aproape complet sfaramat. Langa ea, arma ucigasului - un par.

Am trecut, impreuna cu ofiterul criminalist, la cercetarea incaperilor locuintei. Nu am descoperit nici un indiciu care sa ne duca la mobilul omorului. Dupa spusele tanarului, din camara lipseau doar o bucata mare de slanina afumata si o paine. Puteau ele motiva cruzimea cu care i s-a luat viata femeii? Doar daca era opera unui bolnav psihic.

Ne-am intrebat daca autorul omorului putea fi si incendiatorul capitelor cu fan. Medicul legist sosit intre timp acolo fixase ora producerii mortii aproximativ in jurul aceleia cand s-a produs si incendiul.

Cautam sa pun cap la cap ceea ce descoperisem. Optimismul criminalistului, izvorat din identificarea si ridicarea, de pe o sticla de un litru aflata pe masa din camera unde femeia isi daduse sfarsitul, a cinci urme digitale, nu m-a contaminat. Fiul victimei declarase ca in dupa-amiaza zilei precedente bause din tuica doua sau trei paharele, dupa care se culcase. Seara s-a dus la serviciu. Acum, sticla era goala. Unde disparuse tuica? "Posibil,  interveni tanarul, ca dupa plecarea mea cineva sa-i fi cerut mamei sa-i vanda tuica. Obisnuia sa vanda din vinul sau tuica noastra. Tinea sa aiba banii ei. De la condamnarea tatei..."

Da, stiam. Batranul Ion Budura era in penitenciar, unde executa o pedeapsa de trei ani pentru ca savarsise un furt din intreprinderea unde fusese paznic. Dar mai avea o meteahna. Era de o gelozie patologica si, din aceasta cauza, toata viata sotiei sale, Maria, fusese un chin. Aflat in puscarie, el ii scrisese nevestei sase scrisori in care ii imputa ca acum, in lipsa lui, se lafaie cu amantii, insa nu va scapa de dreapta lui judecata, pentru ca atunci cand se va elibera o va ucide. Femeia nu avea nici pe departe asemenea comportari si
n-avea cum sa-i scoata nebunului din cap ideea lui fixa.


OstilitateMa aflam, deci, in noaptea urmatoare producerii celor doua evenimente in comuna Ineu. Tocmai ma apropiam de ograda victimei cand cainele a venit la gard latrand zgomotos. "In noaptea precedenta de ce nu a facut la fel?", m-am intrebat. Ferestrele casei erau mangaiate de lumina palida si tremuranda a lumanarilor din jurul moartei. Cativa sateni, rude si vecini se aflau la priveghi. Fiul victimei, Mircea, m-a invitat in casa.

- Ati dibuit criminalul?

Nu, i-am raspuns si, protejat de el impotriva cainelui, am intrat in casa. Cei cativa sateni si-au intors privirile spre mine. M-am inclinat spre sicriul unde isi dormea somnul de veci nevinovata femeie si am ramas, stingher, aproape de pragul usii. Cu unii dintre ei discutasem dupa stingerea incendiului.

Informatiile primite, chiar si unele versiuni, desigur verosimile, m-au ajutat totusi sa formulez ipoteze clare de lucru.

Pentru colectivul nostru timpul avea o incomensurabila valoare si era dramuit minut cu minut. Nu numai eu eram prezent in plina noapte la datorie. De pilda, un coleg imi comunicase, cu putina vreme inainte, rezultatul verificarilor legate de declaratia lui Mircea. Altul reluase impreuna cu conductorul cainelui ce urmarise traseul urmat de acesta, in noaptea precedenta, din locul unde i se pierduse urma.


Mircea refuza cooperareaMircea a revenit cu o tava pe care se aflau pahare cu vin si tuica. I-am spus ca nu beau si l-am rugat sa iesim afara cateva minute.

Si-a continuat drumul fara sa-mi raspunda, ceea ce m-a determinat sa-l urmez si, facand legatura cu rezultatul verificarilor intreprinse de colegul meu la intreprindere, sa-i adresez in gand cuvinte nu tocmai frumoase, hotarandu-ma in acelasi timp sa-l invit la sediul militiei.

A traversat curtea intrand intr-o anexa a casei folosita, de regula, pe timp de vara. L-am asteptat, aprinzandu-mi o tigara, in timp ce cainele imi dadea tarcoale maraind amenintator. A iesit cu aceeasi tava incarcata cu pahare.

- As dori sa clarificam impreuna cateva aspecte, i-am spus. De ce
ne-ati mintit ca in noaptea precedenta ati fost in intreprindere?

Clinchetul paharelor de pe tava i-a tradat tremurul mainii.

- Eu sau cine i-a luat viata mamei va intereseaza?

Evident, partea a doua a intrebarii. Insa pentru a-i gasi raspunsul... avem nevoie de adevar. Daca persistati in sustinerea declaratiilor initiale... s-ar putea ca asupra dumneavoastra sa planeze o mare suspiciune.

- Ca mi-am omorat mama?

- Nu. Dumneavoastra ascundeti un adevar care ne poate conduce la asasin.

- Altceva n-am ce sa va spun.


Surpriza de la puscarieAm ajuns la Oradea in plina dimineata. Prima oprire am facut-o la penitenciar. Voiam sa port o discutie cu batranul Ion Budura. Comandantul penitenciarului s-a aratat dispus sa-mi faciliteze dialogul si, in acest sens, a telefonat unui subaltern. Subalternul a venit dupa cinci minute si mi-a comunicat ca Ion Budura fusese eliberat inainte de termen, in ziua cand se pusese foc capitelor de fan.

Gata, pentru mine cazul era acum rezolvat, stiind ca Ion Budura era piromanul si criminalul cautat.

La militie, in fata biroului meu ma astepta ofiterul criminalist care participase la cercetarea celor doua evenimente. Dupa felul cum m-a primit mi-am dat seama ca are a-mi impartasi un fapt deosebit.

- Te ascult, i-am spus, rupand o foaie de calendar pe care am scris numele Ion Budura.

- Domnule colonel, stiti cui apartin doua dintre urmele digitale ridicate de pe sticla aceea din casa victimei?

- Stiu, i-am spus si i-am intins fila de calendar.

A citit si ridicandu-si ochi spre mine am vazut uimirea ce-l stapanea.

- Cum a fost posibil ca tocmai el...

- Am vazut noi lucruri si mai extraordinare, nu? Executa, te rog, expertiza dactiloscopica.

De cum a parasit criminalistul incaperea, am telefonat subofiterilor din Ineu, dispunandu-le sa-l invite la postul de militie pe tanarul Mircea Budura.


Sangele apa nu se facePeste mai bine de o ora eram in comuna. Tanarul m-a privit cu o fata ce trada oboseala, dar si un aer usor euforic datorat, probabil, paharelor de vin sau tuica baute la priveghi.

- Ma arestati, domnule colonel?, ma intreba cu o ironie nedisimulata.

- As vrea, mai inainte de toate, sa-mi raspunzi la unele intrebari.

- Sunt numai ochi si urechi.

Am trecut din nou peste ironia din vorbele lui si l-am intrebat:

- Unde sunt cizmele care s-au aflat pana ieri noapte in camara? Nu mi-ai spus nimic despre ele, desi locul unde erau asezate de aproape trei ani le-a pastrat bine desenul talpilor.

- Aaa... Credeti ca m-am incaltat cu ele, am dat foc capitelor, apoi
mi-am omorat mama, ca sa nu ma divulge, si cine stie unde am aruncat cizmele? Aveti imaginatie...

- Nu, omorul s-a comis inaintea incendiului. Cat priveste imaginatia... Unde ai plecat de la serviciu dupa ora 24:00?

- Ei, asta nu va pot spune, domnule colonel. Ar insemna sa-mi tradez  prietena.

- Stii ca nu-i vorba de nici o prietena. Sa-ti spun eu unde ai fost?

- Ma rog, daca stiti mai bine...

- Mirceo, in intreprindere fiind ai aflat, cu totul intamplator, ca tatal tau a fost liberat din penitenciar inainte de termen. Aducandu-ti aminte de conflictele anterioare dintre el si mama ta, toate pe fondul unor banuieli nefondate de infidelitate, ca si de amenintarile cu moartea adresate din penitenciar, te-ai hotarat sa mergi acasa si sa preintampini o nenorocire. Colegul tau, Tanase, te-a transportat pana in marginea comunei cu autoturismul. Ai ajuns exact cand capitele incepusera sa arda, iar tatal tau parasea in fuga locul faptei. Te-ai luat dupa el. Langa lacul din apropierea padurii, unde cainele nostru a pierdut urmele de cizme ale tatalui, am gasit si urmele lasate de pantofii tai. Atunci inca nu stiai ca ii luase viata mamei. Abia cand ai revenit, spre dimineata, in sat, ai constatat nenorocirea si vazand ca lipsesc cizmele ti-ai dat seama de ce a fost in stare sa comita batranul. Totusi, iti este tata si nu ai dorit sa-l denunti chiar tu. Acum, ca faptele se prezinta asa si nu altfel, spune-mi de ce a dat foc capitelor de fan?

A raspuns suspinand:

- Proprietarii capitelor au fost martori in procesul lui tata si l-au demascat ca autor al furtului pentru care a fost condamnat.

- De aici am pornit si noi banuiala. Apoi... cainele vostru care nu a latrat... Cred ca este ascuns undeva in padure. Ne duci la el?

- Nu, domnule colonel. Trebuie sa intelegeti ca nu o pot face. Va indic insa locul unde il puteti gasi. Daca aflam atunci, noaptea, ca a omorat-o pe mama...

Dupa doua zile de libertate, Ion Budura a fost prins in padurea comunei si arestat.

---

Despre autor: