Bogatia, cand e muncita, cand are o poveste lunga si aventuroasa, il face pe om discret si foarte atent la ce se spune despre el in lume. Neamul prost insa, cand se trezeste bogat peste noapte, nu conteaza in ce chip, simte nevoia sa se dea mare, sa vorbeaca toata tara despre norocul lui, despre banii lui, despre viata pe care o duce. Ambitia neamului prost e sa fie filmat, fotografiat si pomenit tot timpul, ca printii de Monaco.


La femeia neam prost, maritata cu un barbat neam prost, fudulia e fara margini. Fiindca e luata in seama pentru averea barbatului, femeia neam prost isi da cu parerea despre orice, convinsa ca pozitia sociala transforma nerozia in vorba de duh si mare desteptaciune. Serialele de la televizor despre cele mai bogate neamuri proaste de la noi sunt urmarite de un public pe cat de dedicat, pe atat de variat. Dar ce e in mintea si-n sufletul acestui public, nu stim. De ce sta el cu nasul in televizor si cu stomacul gol, ca sa se uite la sindrofiile neamului prost si la continua imbuibare a acestuia, e un mister.


Se uita probabil cu aceleasi motive cu care calicimea satului privea din spatele gardului nunta fetei de chiabur. Mai bine zis, cu aceleasi sentimente. Neamurile noastre proaste, care se lasa filmate in toate celea, la masa si la privata, la banca si la chef, la botez si la intalnirile de afaceri, nu banuiesc, in trufia lor primitiva, ce dispret lung si greu aduna saracii, o data cu invidia, si cum le comenteaza poporul fiecare pas si fiecare cuvant. Daca ar sti, s-ar speria si s-ar da la fund.


Averile ii apara pe bogati mai sigur decat bodiguarzii si politia, iar pe neamul prost il apara un timp si conditia lui de natarau peste care s-a rupt sacul cu bani. Intr-un fel, nenorocirile si noroacele iesite din comun seamana. Ridica un zid de jur imprejurul persoanei care le pateste. Toata sclifoseala publica a unor imobogatiti nu-i inventie romaneasca. In toata lumea, neamul prost se baga in fata, e mort dupa notorietate, se da destept in toate, tine nasul sus.
Nu-i la indemana neamului prost s-o faca pe neamul bun. Isi face colectie de tablouri, dar e pacalit de negustori, baga bani in chermeze culturale, crezand ca aplauzele si respectul sunt tot una, e prezent la petrecerile snobilor in rol de umplutura de elita si de maimutoi de protocol, iar tot ce obtine, bagandu-se mereu in fata, e definitia tipului de neam prost in care se incadreaza.

Fiindca si la neamurile proaste e ierarhie.