Razboiul care tot bate la usa

EUROPA 2020 (LEAP/E2020), laboratorul european de anticipare politica, estima ca declansarea unui conflict mondial major poate fi determinata de aparitia, simultana sau in succesiune foarte rapida, a unor situatii de criza in sapte sectoare, "care vor cataliza si se vor transforma intr-o criza a sistemului global, afectand intreaga planeta in domeniile politic, economic si financiar precum si, foarte probabil, pe plan militar". Aceste elemente sunt: criza provocata de lipsa de incredere in dolar; criza balantei de plati americane; criza petrolului; criza la nivelul administratiei americane; criza din lumea arabo-musulmana; criza guvernarii globale; criza guvernarii in Europa.
Stramtoarea Ormuz, calcaiul lui Ahile
Din punctul de vedere al analistilor europeni, conflictul este deja anuntat prin tensionarea relatiilor intre SUA si Iran, iar concretizarea primei etape a unui eventual razboi mondial va fi atacarea Iranului. Moment in care, fara indoiala, se va produce un impact major asupra pietelor energetice si echilibrului politic global. Cea mai probabila miscare de raspuns iraniana, cea pe care o iau in calcul toti analistii militari, este, intr-o prima etapa, blocarea stramtorii Ormuz. Cu mijloace diverse, de la cele mai simple, scufundarea a doua supertancuri petroliere, pana la amplasarea unui camp de mine de ultima generatie. Asta ar insemna, dupa cum afirma dr. Gal Luft, director executiv al Institutului de analize asupra securitatii globale din SUA, "un Pearl Harbour energetic". Cat de posibila este actiunea militara americana si ce raspuns planifica strategii comandamentului unificat de la Teheran? Astazi vom vorbi despre planul iranian, iar in numarul de maine vom detalia prezenta armadei americane in Golf.
Planul iranian
Este limpede ca, pentru Iran, Stramtoarea Ormuz reprezinta o problema vitala, chiar de supravietuire in caz de conflict. Generalul Yahya Rahim Safavi, comandantul suprem al Corpului Garzilor revolutionare islamice, definea stramtoarea Ormuz drept "centura de salvare economica" a Occidentului si a afirmat ca poate fi folosita pentru a pune presiune asupra dusmanilor tarii sale. Discursul lui Safavi era tinut cu ocazia exercitiilor navale de anul trecut din Golful Persic si Marea Omanului, denumite "Marele Profet". Generalul mai afirma ca " zona este de o imensa importanta militara si geo-strategica...multe tari industriale fiind dependente de energia din aceasta regiune. Japonia primeste 70% din energia necesara din aceasta regiune, exact la fel cum sunt asigurate si resursele energetice a peste 70% din tarile europene. Stramtoarea Ormuz si Golful Persic sunt piatra de temelie a apararii iraniene. Pentru puterile agresoare de dincolo de continent care vor sa puna in primejdie securitatea regiunii, Stramtoarea Ormuz conteaza ca un punct de control economic si de presiune in transferul de energie".
Documente secrete de la Teheran
In acest context, Kenneth R.Timmerman a prezentat, pentru agentia NewsMax, documentele care i-au fost puse la dispozitie de catre un transfug iranian care traieste acum undeva in Europa. Cat de autentic este documentul de 30 de pagini produs de Hamid Reza Zakeri? El poarta sigla Centrului de studii strategice al Marinei iraniene si a fost declarat sursa foarte credibila de catre doi analisti specializati in decriptarea informatiilor din zona iraniana. De asemenea, un oficial american din serviciile de informatii, a notat si faptul ca numele persoanei care apare desemnata ca fiind autorul planului este Abbas Motaj, fostul sef al marinei iraniene pana la finele anului 2005. Dar credibilitatea afirmatiilor lui Zakeri vine si din faptul ca, in iulie 2001, a transmis un avertisment catre CIA privind intentia Iranului de a organiza un atac masiv contra SUA folosind teroristi imbarcati pe avioane, indicand chiar si o data precisa: 11 septembrie. La acea data, din nefericire, CIA a respins afirmatiile lui Zakeri, taxandu-le drept simple fabulatii.
Planul iranian demonstreaza ca responsabilii unitatilor de rachete din Garda Revolutionara au identificat "peste 100 de tinte, inclusiv unitatile de productie petroliera din Arabia Saudita si centrele de export ale petrolului...au gata de lansare intre 45 si 50 de rachete de tip Shahab-3 si Shahab-4".
Atacul devastator
Timmerman afirma ca planul iranian pentru situatii de urgenta este rezumat si in forma unei harti insotind un "Ordin de lupta", care prezinta la modul schematic capacitatile militare si strategice iraniene si modul in care vor fi folosite impotriva fortelor americane in zona cuprinsa intre Stramtoarea Ormuz si Busheir.
Harta identifica trei zone majore de operatiuni, denumite "zone de ucidere in masa", ele desemnand locurile in care strategii militari iranieni cred ca pot decima o forta de invazie condusa de americani, inainte de a intra in Golful Persic. Zonele respective sunt situate pe o arie care merge din estul principalului port iranian, Bandar Abbas, situat chiar in Stramtoarea Ormuz, pana la porturile Jask si Shah Bahar din Oceanul Indian, dincolo de Stramtoare. In spatele acestor zone se afla lansatoare de rachete strategice care poarta numele de "zona pentru operatiuni chimice", "zona pentru operatiuni biologice", "zona de unde sunt initiate operatiunile nucleare".
Toate operatiunile urmeaza sa fie coordonate cu ajutorul satelitilor, din document nerezultand foarte clar daca este vorba de sateliti comerciali sau se prelucreaza date obtinute de la puteri aliate, Rusia sau China. Iranul, precizeaza Timmerman, are stranse programe de colaborare cu ambele tari in domeniul satelitilor.
Valuri de vase explozive
Iranul ar planui lansarea unor operatiuni ofensive prin lansarea unor valuri succesive de ambarcatiuni pline cu explozibili impotriva navelor militare americane aflate in Golf.
Primul atac ar putea fi format din peste 1000 de vase mici de atac, echipate cu lansatoare de rachete, mitraliere grele si, posibil, rachete anti-tanc de tip Sagger. Ar urma un al doilea val de atacatori sinucigasi, dar de data asta compus doar din ,submarine sinucigase" si nave semi-submersibile, inainte ca marina iraniana sa intre in actiune cu submarinele rusesti din clasa Kilo si navele lansatoare de rachete tip Huodong, de provenienta chineza. Rachetele de croaziera sunt cu ghidaj radar, de tip C-802s, cu o raza de actiune de peste 40 Km, extrem de eficiente.
Timmerman noteaza ca strategii militari iranieni considera ca SUA vor incerca o debarcare terestra la est de Bandar Abbas. In acest caz, planul lor de aparare include o folosire extensiva a rachetelor tactice sol-sol, a artileriei de coasta, precum si a rachetelor strategice (cu incarcaturi chimice, biologice si posibil nucleare) care tintesc obiective din Arabia Saudita si Israel.
Iranienii ar depune mine foarte puternice pe toata suprafata Stramtorii Ormuz, folosind in acest scop minele de proctie chineza de tip EM-53, intr-atat de eficiente incat pot pune in primejdie si un port-avion.
Problema aliantelor
Articolul lui Timmerman il citeaza pe Comandorul in rezerva Joseph Tengalia, acum presedintele companiei de securitate martima Technical Defense Concepts care afirma ca "parerea mea este ca va fi foarte problematic pentru orice forta maritima sa faca fata unei combinatii de mine, nave mici de atac, rachete de croaziera mare-mare, torpile, artilerie de coasta si rachete chinezesti de tip Silkworm...dar problema majora o vor constitui minele, deoarece campurile de mine sunt dificil de localizat si curatit...daca iranienii apuca sa arunce minele in mare, va fi nevoie de luni intregi sa le scoatem afara". Singura problema pe care o pune analiza lui Timmerman este ca, in totalitate, se centreaza doar pe varianta unui conflict de tipul "unu la unu", SUA versus Iran. Foarte greu de crezut ca, in acest moment, strategii americani, foarte marcati de umilinta nesfarsitei infrangeri din Irak si a imposibilitatii unei cai de iesire din criza, alta decat retragerea de tip Vietnam, vor opta pentru o actiune tip cavalerul singuratic al dreptatii. Cine li se va alatura dupa umilinta suferita in Irak?
Pe de alta parte, Iranul a inteles ca atitudinea "singur impotriva tuturor" poate duce cel mult la o rezistenta eroica, dar cu un final cert dramatic daca masinaria de razboi americana ar folosi intregul arsenal de destructie pe care-l poseda.
Implicarea rusa
Cat se vor implica rusii, chinezii, dar si India si Pakistanul pe de o parte, Israelul pe de alta, cum se vor pozitiona tarile arabe, impartite intre aliantele semnate de clasa politica si apelurile la Jihad care se vor auzi cu siguranta pe tot intinsul lumii arabo-musulmane si mult dincolo de ea?
Sigur este ca americanii vor face tot ceea ce este posibil pentru a-si pastra actualul statut de prezenta militara unica in Golf si, pe de cealalta parte, ca strategii adversi sesizeaza un moment fara precedent de slabiciune al fortelor SUA si o oportunitate de a deschide eventuale baze militare pentru controlul Stramtorii. Va fi aceasta contra-partida unui sprijin diplomatic acordat Iranului in organizatiile internationale? Foarte posibil. Si atunci, intr-adevar, aproape orice va putea constitui un casus belli. Maine vom vorbi despre armada americana prezenta in Golf.

---

Despre autor: